Solitudinea sau singur printre ceilalţi

Intenția  de a scrie o carte cu acest titlu s-a născut  în  urmă  cu mai  bine de un deceniu. În  anul 2010, am publicat eseul „Singurătatea  – ne ferim de ea , sau  o căutăm ?”, la  o editura  discretă  din  București . Deși  am apreciat că  am spus cam  tot  ce aș  fi  avut de transmis altora, totuși  situația  omului de a fi singur  a continuat să  mă  preocupe, poate și  datorită  formației  mele de psiholog tentat să  privească  și  dincolo de ceea ce se  imprimă  la prima  vedere. De fapt, unde începe  și  unde se  termină  singur ătatea ? Apoi, de ce ar trebui să  o aducem în  discuție , să  o comentăm , să  o deslușim ? Nu ar fi  mai  bine să  închidem  ochii, să  nu o recunoaștem , să  ne prefacem că  nu există ? Documentandu-mă , am descoperit capitole, subcapitole, paragrafe în  lucrări  de specialitate, teze de doctorat, lucrări  de licență  și  masterat, articole, proiecte s.a., cu trimiteri la  singur ătate , solitudine, însingurare  etc., dar puține  cărți  pe această  tema . Ideile furnizate pe această  cale  mi -au fost însă  de mare  folos. Am valorificat în  bună  măsură  experiențe  de viață  despre care  am aflat în  mod direct (întâlnești  și  cunoști  tot  felul de oameni care trăiesc  printre noi), sau  indirect, din  opere literare, reportaje, cazuri s.a. sau orice alte  surse de informare la  care am avut acces. Încadrând  solitudinea în  aria de interes  a psihologiei sociale, am extins, astfel, câmpul  de studiu de la  nivelul individual de manifestare, la relații  interpersonale  care  pot genera  singur ătăți , apoi la procese intragrupale și  fenomene colective, unde se  pot ivi oricând  însingurări  datorate vieții  printre ceilalți  sau  printre cei mulți . Am adus în  discuție  și  situația  celor care nu doar se simt  singuri ori se cred singuri, ci  sunt  cu adevărat  singuri într -o realitate de netăgăduit . O asemenea temă , a solitudinii și  formelor ei de manifestare, nu poate fi  tratată  altfel decât  în  legătură  cu alte fenomene cu rezonanță  în  viață  omului, pozitive, stenice, cum ar fi starea de bine, împlinirea , speranța , fericirea s.a., ori astenice, negative, cum ar fi, de pildă , tristețea , neliniștea , suferință  s.a. „Solitudine” sau  „Singurătate ”? În  text am folosit termenii alternativ, deoarece semantic au cam  același  înțeles , dar într -un anumit context, unul poate fi  mai  potrivit decât  celălalt . Cartea  nu este concepută  ca  manual, curs universitar, compendiu etc., deoarece mi -am propus încă  de la  început  să  o adresez cititorilor de orice fel, tineri  la început  de drum sau  adulți  trecuți  prin  viață  și  nu neapărat  unor specialiști  în  domeniu. Din  acest motiv, lucrarea este scrisă  cu adresabilitate și  deschidere  către  cititorul singur  sau  nesingur, tânăr  sau vârstnic , fericit sau nefericit. Am folosit, atât  cât  s-a cuvenit, experiență  personală  de cercetător  științific  în  domeniile mele de competență  și  de cadru didactic în  formarea inițială  a viitorilor educatori. Este foarte probabil  ca  unele idei exprimate în  carte să  aibă  ca  sursă  prelungite discuții , confesari, mărturisiri  ale celor din  preajma , prieteni și  prietene, colegi și  colege, persoane cunoscute sau  doar trecătoare  prin  viață  mea , care  mi -au imprimat în  memorie vorbe înțelepte , fapte de viață , gesturi de neuitat. Se  spune că  cercetătorul  trebuie să  se  detașeze  de propriile lui gânduri , emoții , trăiri , de propria lui subiectivitate, atunci când  abordează  o problema  cu nuanțe  nu doar comune, obișnuite , cotidiene, ci  și  cu o anume orientare către  lumea  științei . Nu știu  dacă  am reușit , dacă  nu cumva s-au strecurat și  unele accente de viață  personală . Până  azi cartea  a fost în  mâinile  mele. De-acum, Pro captu lectoris, habent sua fata  libelli (Încăpute pe mâna  cititorului, cărțile  își  au soarta  lor). Voi fi  interesată  de felul cum va  fi primită  cartea de către  cititori pentru a mi  se  confirmă /infirmă  părerea  că  solitudinea este o tema  destinată  științelor  socioumane, dar și  un titlu incitant, ademenitor, provocator  atât  pentru cei singuri, cât  și  pentru cei nesinguri, îndemnați , astfel, să -I înțeleagă  mai  bine pe cei dintâi . Mă  simt  onorată  de faptul că  această  carte va  intra  în  circuitul editorial purtând  sigla  Editurii Universitare. București , 13 iunie 2019 Dr. Eugenia Enăchescu