Simulacre si simulare

Acestea ar fi fazele succesive ale imaginii: - e reflectarea unei realitati profunde - mascheaza si denatureaza o realitate profunda - mascheaza absenta unei realitati profunde - e fara raport cu orice fel de realitate: isi e propriul simulacru pur. In primul caz, imaginea e o buna aparenta - reprezentarea e de ordinul sacramentului. In al doilea, ea e o rea aparenta - de ordinul vrajitoriei. In al treilea, ea se joaca de-a aparenta - e de ordinul sortilegiului. In al patrulea caz, ea nu mai este nicidecum de ordinul aparentei, ci de acela al simularii. Trecerea de la semnele care disimuleaza ceva la semnele care disimuleaza faptul ca nu mai exista nimic marcheaza cotitura decisiva. Primele trimit la o teologie a adevarului si a secretului (din care mia face parte ideologia). Celelalte inaugureaza era simulacrelor si a simularii, in care nu mai exista un Dumnezeu care sa-i recunoasca pe ai sai, nu mai exista Judecata de Apoi pentru a desparti adevaratul de fals, nu mia exista realitatea invierii lui artificiale, caci totul e deja mort si inviat dinainte. Jean Baudrillard