„O performanță impozantă, o întreprindere curajoasă, laborioasă.” (Andrei Pleșu) În Regele Ioan și în Richard al II-lea Shakespeare pune în scenă marile dileme teologico-politice ale epocii sale. Se poate justifica revolta împotriva unui rege rău? Dar uzurparea? Regele e unsul lui Dumnezeu; odată consacrat, corpul politic al regelui e sacru și se unește cu cel al națiunii. Și totuși, în corpul său muritor, regele e un om ca oricare altul, adesea împovărat de vicii. Ca teatrul Globe, coroana e goală în mijloc: ea cuprinde zbaterile regalității și ale comunei mortalități, într-un spectacol deopotrivă grandios și iluzoriu. Cât valorează și ce simte capul unui rege, bun sau rău, încununat de acest zero aurit bătut cu diamante, ce facem fiecare pe marginea sau în centrul celuilalt zero, teatrul vanității lumii?
Cărți,multe cărți.
