Considerat ultimul mare Parinte al Bisericii Rasaritene, Sf. Ioan Damaschin a fost personalitatea cea mai proeminenta si polivalenta a teologiei rasaritene din perioada a treia patristica. Alaturi de Leontiu de Bizant si de Sf. Maxim Marturisitorul, este izvorul cel mai relevant si mai ortodox al invataturii patristice din aceasta perioada. Daca Origen, Dionisie Pseudo-Areopagitul si Sfantul Maxim Marturisitorul dadusera la iveala sisteme de gandire teologica, sistemul pe care-l gasim la Sf. Ioan Damaschin este foarte diferit. Nu este vorba despre o creatie noua, ci, in primul rand, despre un adevarat manual de dogmatica ortodoxa, ecou fidel al Parintilor bisericesti, carora le-a sistematizat gandirea si a asigurat transmiterea ideilor lor. El nu a fost un compilator, ci un sistematizator al teologiei crestine de pana la el, deoarece a regandit unitar ceea ce fusese dispersat, dand coerenta, cursivitate si concizie structurilor doctrinare.
Cărți,multe cărți.
