"Ce ne atrage chiar de la inceputul lecturii creatiei poetei Carmen Oltean? Pare ca pasim intr-o lume aflata la margine de vis. Ne invaluie o calda comunicare cu cititorul, pare ca ne misca din loc un ritm plin de vitalitate si invioreaza tacutele clipe. Ne incanta cu un grai in care limba noastra se prezinta in stare de sarbatoare. Tasnesc buchete de flori verbale incarcate de emotie. Poezia sa e un salas de frumuseti care te invita sa poposesti si sa uiti pentru un timp de relele acestui pamant, multe dintre aceste nevolnicii facute de mana omeneasca. Eu, poposind in acest salaj, simt cum trairile mi se topesc in armonia unor amintiri rascolitoare sub molcomul clipocit al paraiasului care serpuieste printre salcii. Imi pare ca aud si pasarile cantand si mireasma pamantului reavan, si falfaitul aripilor ingerilor nostri pazitori. Simt ca imi da combustibil pentru viata. Si, peste toate, aud glasul volumului care-mi sopteste in final sa revin. Simt ca nu ma pot impotivi." Elena Buica -
Cărți,multe cărți.
