Scrieri alese

Despre Topârceanu s-au spus aproape toate lucrurile esentiale, inclusiv acela ca autorul "Parodiilor originale" este unul dintre cei mai moderni poeti ai vremii sale. Este interesant ca E. Lovinescu, în general foarte atent la tot ceea ce este modern, remarca trasatura cea mai importanta a lui Topârceanu : "nu putem decât recunoaste în dl. G. Topârceanu pe cel mai autentic reprezentant al mostenirii directe a lui A. Mirea.. "Acelasi critic observa, "ca nota diferentiala'', ca în "Balade vesele si triste" lirismul sau numai epicul , în doze dealtfel mici, se infiltreza cu umor. Ceea ce e esential la scriitor este inteligenta artistica vizibila în adaptarea formei la continut, în cautarea efectului, în preciziunea conturului? '' Facând aceste judicioase observatii, Lovinescu ridica si cele maui serioase obiectii : "Balada popii din Rudeni" sau "Balada mortii", de pilda, par taiate cu dexteritatea unei mâini de mester într-un material din care numai emotia si misterul lipsesc. ''Adica esentialul. Cu alte cuvinte, Topârceanu este un mestesugar desavârsit, un virtuoz, în ceea ce priveste forma, dar e lipsit de harul marii poezii. Si rezervele lui Lovinescu merg mai departe, pe aceeasi linie : ,,Cu o viziune atât de ascutita si atât de materiala, dl. Topârceanu a fixat peisagii?cu amanunte prinse atât de sigur si, pentru a vorbi tehnic, cu atâta acurateta - încât natura pare pusa sub sticla într-o rama, peste care nimic nu trece ; si tocmai acest aer de " perfectie " de " finit " stânjeneste impresia poetica. ''(E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, vol. II, Ed. Minerva, Bucuresti, 1981, pag.185) G. Ibraileanu arata si el ca Topârceanu este ,,un poet de factura speciala''. Si mai departe : ,,inspiratia sa poetica ne da o impresie neobisnuita de luciditate, daca nu cumva luciditatea aceasta nu se datoreste controlului pe care îl exercita inteligenta asupra inspiratiei. A releva rolul prea excesiv al inteligentei în creatia lirica nu credem ca este un elogiu de invidiat, adus unui poet liric. ''(G. Ibraileanu, G.Topârceanu, în vol. Note si impresii , Ed. Viata Româneasca, Iasi, 1920, pag. 206-2o7 ) Adept al inspiratiei spontane, Criticul "Vietii Românesti'' pare speriat de inteligenta lui Topârceanu.