Sarbatoarea neinsemnatatii

„Sărbătoarea neînsemnătății e un roman însemnat, care adună laolaltă teme esențiale din scrisul lui Kundera, dar, atenție, cu schimbări neașteptate de perspectivă (nu ratați motivul femininului, uluitor!). Filtrând la maximum viața, ajunge la ultima ei consecință: jocul neînsemnătății. Într-o epocă serioasă, ca a noastră, care a pierdut undeva, pe drum, râsul, revin în scenă neseriozitatea, comedia detaliilor, absurdul, inexplicabilul și gluma. Acestea se intersectează atât în Istoria mare (Stalin, Kalinin, Hrușciov), cât și în istoriile de zi cu zi ale Parisului, la 60 de ani după moartea lui Stalin. Metafora care se deschide în carte și uneori, dilatată, înghite tot romanul este teatrul de păpuși. Pentru cititorul român, o vibrație din piesele lui Ionesco e perceptibilă în timbrul acestei cărți: o împăcare a comediei cu tragedia, a neseriozității cu gravitatea, a disperării cu buna dispoziție. Nu pare un roman scris ca să-i măgulească pe contemporanii noștri. Pare scris ca să te pună pe gânduri, amuzându-te. Ceea ce, oricum, ar trebui să ne măgulească.“ — IOANA PÂRVULESCU Când, în 1968, tancurile sovietice spulberau „Primăvara de la Praga“, MILAN KUNDERA era deja un scriitor cunoscut: publicase poezie, teatru, eseuri, iar primul său roman, Gluma, şi nuvelele adunate în volumul Iubiri caraghioase fuseseră tipărite în ultimul an în peste 150 000 de exemplare. Atâta şi ar fi fost de-ajuns pentru ca noile autorităti cehe să-l excludă de la Catedra de literatură universală pe care o ocupa la Academia de Film şi să-i elimine cărţile din toate bibliotecile Cehoslovaciei. Şi cum să fi acceptat un regim împietrit în stalinismul deceniului şase pe acela care fusese nu doar un participant activ la efervescenţa mişcării pragheze, dar mai şi declarase – şi ilustrase în cărţile sale – că tocmai stalinismul l-a învăţat virtutea izbăvitoare a râsului? Iată de ce următorul roman, Viaţa e în altă parte, i-a apărut in 1973 în Franţa, iar doi ani mai târziu autorul însuşi se stabilea aici, devenind în scurt timp un scriitor de faimă internaţională, tradus în toate limbile importante ale lumii. OPERE scrise în cehă: Gluma, roman; Iubiri caraghioase, nuvele; Viaţa e în altă parte, roman; Valsul de adio, roman; Cartea râsului şi a uitării, roman; Insuportabila uşurătate a fiinţei, roman; Nemurirea, roman OPERE scrise în franceză: Jacques şi stăpânul său. Omagiu lui Denis Diderot, teatru; Arta romanului, eseu; Testamente trădate, eseu; Lentoarea, roman; Identitatea, roman; Ignoranţa, roman; Cortina, eseu în şapte părţi; O întâlnire, eseu DESPRE OPERA LUI MILAN KUNDERA: Kvetoslav Chvatik, Lumea romanescă a lui Milan Kundera; Éva Le Grand, Kundera sau memoria dorinţei; Jocelyn Maixent, Secolul XVIII al lui Milan Kundera; Maria Nemcova Banerjee, Paradoxuri terminale; François Ricard, Ultima după-amiază a lui Agnes, eseu despre opera lui Milan Kundera; Guy Scarpetta, Vârsta de aur a romanului; Guy Scarpetta, Variaţiuni asupra erotismului