Mai mult viu decat mort, comisarul San-Antonio asista la propria-inmormantare. Apoi, mai mult cu umor decat cu indarjire, bantuie Parisul in cautarea celor care l-au ucis un pic, temporar.Semi-asasinii nu se lasa usor prinsi, pana cand fac greseala s-o supere pe mama semi-victimei. Si gata, soarta lor e pecetluita: nu te iei de mama lui San-Antonio si speri sa scapi basma curata! E o batranica prea simpatica. San-Antonio e convins ca ea e mai inger decat dolofanii aia mici, pictati cu aripioare prin biserici.Vremuri grele! Nimic nu mai e ce pare a fi: traficantii de droguri sunt patrioti, spioanele sunt fiice care stiu de frica tatilor. Nevestele sunt un fel de amante costisitoare, iar culmea rafinamentului pervers ar fi sa-ti iei o amanta doar ca sa te uiti la ea cum tricoteaza, dupa ce ti-a servit o supa.San-Antonio e de savurat pe indelete, o delicatesa pentru adevaratii degustatori ai genului, cei care stiu caun roman politist te poate cuceri si prin umor, rafinamente de limbaj, inteligenta si cultura, nu doar prin suspans, urmariri si impuscaturi, chiar daca are ? din belsug chiar!? si aceste ingrediente.
Cărți,multe cărți.
