Rugaciunea in duh si adevar

Cele 153 de „capitole” Despre rugaciune ale avvei Evagrie Ponticul († 399) sunt cel mai „mistic” tratat evagrian. Fiecare din ele, de o concizie lapidara si aparenta simplitate, e o nestemata slefuita in multiple fatete. Alaturi de prologul conceput ca un program, cele 153 de „teze” despre rugaciune evagriene alcatuiesc totodata un ansamblu unitar pe cat de savant articulat, pe atat de enigmatic. Explicarea lor continua sa fie o provocare pentru toti cei pasionati de teme duhovnicesti. O regula clasica a oricarei interpretari spune ca sensul deplin al unui text poate fi sesizat doar tinand seama de contextul aparitiei sale. Nici un mistic insa nu se roaga si nu gandeste in afara contextului sau istoric, a mediului sau uman foarte concret, iar acesta arunca mult mai multa lumina decat se crede asupra gandirii lui. In cazul avvei Evagrie acest context fiind unul profund duhovnicesc, elucidarea lui permite evitarea multor anacronisme si rastalmaciri de tot felul, ceea ce nu e putin lucru. Rod a peste trei decenii de meditatie si investigatie sustinuta asupra acestui text clasic al spiritualitatii filocalice, reflectiile parintelui Gabriel Bunge s-au concretizat in seria celor treizeci de incitante si lamuritoare studii cuprinse in volumul de fata. Cele cinci sectiuni in care sunt grupate alcatuiesc tot atatea etape ale unei demonstratii inedite. Filozofia si teologia evagriana a rugaciunii sunt atent si fin reconstituite pe fundalul traditiei monahale egiptene ca replica data controversei antropomorfiste de avva Evagrie aflat in dialog cu scrierile pahomiene si epistolele antoniene, ferm ancorat in spiritualitatea Parintilor pustiei si interpret fidel al acesteia. Cuprins Cuvant-inainte • Introducere. Evagrie Ponticul — un autor dificil Partea intai. „Evagrie inteleptul”. Imaginea lui Evagrie in istorie 1. „Evagrie inteleptul” sau „Evagrie intelectualul”? Priviri asupra imaginii lui Evagrie in istorie 2. „Intelepciunea care vine din afara”. Evagrie si „inteleptii acestei lumi” 3. „Filozofand in vederea rugaciunii”. Mai mult decat un tribut adus culturii epocii Partea a doua. „Absurda erezie a antropomorfistilor”. Situarea in context a tratatului Despre rugaciune 4. Controversa antropomorfita. Schita istorica 5. „Dumnezeu n-are corp”. Evagrie, Palladios, Cassian si Rufin, martori ai controversei antropomorfite 6. „Dupa chipul lui Dumnezeu”. Dimensiunea biblico-teologica a controversei antropomorfite Partea a treia. „Vreau sa-mi spui, parinte, ca voi vedea pe Dumnezeu!” Pahomie si primii sai ucenicii in izvoarele pahomiene 7. „Ochii parintelui nostru Pahomie si cei ai lui Teodor s-au deschis”. Pahomie si Teodor „vazatori” 8. „Domnul sezand pe un tron inalt”. Vedeniile lui Pahomie si Teodor dupa Vietile copte 9. „Sa nu vrei sa-L vezi pe Hristos in chip sensibil!” O punere la punct a lui Evagrie 10. „Vointa Domnului”. Finalitatea duhovniceasca a „vedeniilor” 11. „Domnul slavei incununat cu spini”. Pahomie si Teodor vazatori in traditia pahomiana greaca 12. „Povesteste-ne una din vedeniile tale!” „Vedeniile” lui Pahomie devin o problema 13. „Mai spune in cartile sale…”. Controversa in jurul „cartilor lui Origen” 14. „Dorinta dupa vedenii — o inselare”. O evolutie remarcabila Partea a patra. „Rugati-va in Duh si Adevar”. Raspunsul lui Evagrie dat antropomorfistilor 15. Lea si Rahela. Programul duhovnicesc al tratatului Despre rugaciune 16. „Filozofand pentru rugaciune”. Raspunsul „filozofului” Evagrie dat antropomorfistilor 17. „Rugaciunea curata”. Scop ultim sau etapa? 18. „Bine-cinstitoarea cunoastere a Treimii”. Mistica trinitara sau speculatie monista? 19. „Duhul Sfant compatimitorul”. „Spiritualitatea” evagriana 20. „Rugaciunea adevarata”. „Teologia rugaciunii” la Evagrie 21. „Vazand fata Tatalui Care este in ceruri”. Dimensiunea hristologica a controversei antropomorfite 22. „Fara nimic intermediar”. Raspunsul lui Evagrie „teologhisitorul” la aspiratiile antropomorfistilor 23. „Dincolo de orice intelegere”. Notiunea de gnosis la Evagrie Partea a cincea. „Dreptul Antonie”. La izvoarele spiritualitatii evagriene Introducere. Evagrie Ponticul: inovator sau interpret fidel al invataturii Parintilor desertului? Locul lui Evagrie in traditia monahala a secolului IV 24. „Invatat de Dumnezeu”. Antonie dupa Atanasie 25. „Parga anahoretilor”. Antonie dupa Evagrie 26. „Primul locuitor al desertului”. O marturie a lui Rufin despre Antonie 27. „Fericitul Antonie”. Marturia lui Ioan Cassian 28. „Antonie cel Mare”. Vazut de Palladios 29. „Antonie scrie fratilor sai”. Antonie dupa Antonie 30. „Sa ne inchinam Tatalui «cum trebuie»”. La izvoarele invataturii evagriene despre rugaciunea „in Duh si Adevar” Epilog. Evagrie la scoala „dreptului Antonie” EVAGRIE PONTICUL, Despre rugaciune ANTONIE CEL MARE, Epistole Prescurtari si bibliografie (1. Scrierile lui Evagrie / 2. Alte izvoare / 3. Bibliografie selectiva)