Multumesc inainte de toate lui Dumnezeu, iubitilor fii sufletesti, pentru ca v-a intarit, ca sa va pastrati ravna si credinta voastra cea neclintita catre Sfanta noastra Biserica Ortodoxa Romana, cum si a voastra netarmurita dragoste catre pamantul Romaniei, de-a pururi intregite; catre acest parnant, care v-a nascut si unde zac osemintele parintilor, mosilor, stramosilor vostri. Apoi va trimit prin scrisoarea aceasta si va dau, in numele Domnului al carui slujitor suntem, binecuvantarea Noastra arhipastoreasca, pentru ca viata voastra sa o petreceti in tihna si dragoste, in bucurie si fratietate, in mangaiere si bune sfaturi. Casele voastre, ale fiilor si fratilor sa fie de-a pururi pline de tot belsugul pamantesc si duhovnicesc, iar feciorii vostri, cei nascuti aici si acolo, privind la viata voastra curata si la dragostea voastra de neam si lege, sa ia pilde de intarire in greutatile zilnice, de curaj in fata ncvoilor si de rezistenta hotarata inaintea celor ce i-ar silui sa-si lepede credinta si sa-si tagaduiasca neamul si toate comorile sufletului sau. Sa fiti cu crutare, caci acolo, in lumea banilor multi, trebuie sa va ganditi si la nevoile ori datoriile lasate acasa. Deci, nutrindu-va binele, ca sa puteti invinge munca grea, sa puneti zilnic dcoparte ceva din castigul vostru, ca, reintorcandu-va acasa, sa puteti spori mosia si mostenirca parinteasca, lasand urmasii vostri in stare mai multumitoare. Iara cat priveste hrana sufletului vostru romanesc, cautati sa traiti acolo in grupuri mai mari, formand o familie putemica, incat in ceasurile libere sa se cerceteze unii pe altii, sa vorbeasca dulcea limba de acasa, sa practice aceleasi datine, obiceiuri, sa citeasca carti bune de acasa, sa cerceteze biserica lor, unde se cultiva credinta stramoseasca, care va invata si indeamna, sa va iubiti ca fratii, sa va ajutorati in necazuri, sa va crutati si mangaiati la cazuri dc boale, sa va inchegati intr-un manunchi romanesc incat sa nu va pierdeti in marea numeroaselor popoare de acolo. Feriti-va de apucaturi rele, de patimi; din contra invatati de la straini numai cele bune, cele practice, cele de folos, ca, reintorsi acasa, sa puteti fi mai invatati, mai practici la lucru, mai isteti si mai de folos, atat pentru voi, cat si pcntru familiile si intreg poporul de acasa, care se gandeste la voi ca la niste frati rasleti, indepartati, dar si cu drag asteptati in tara, acum libera pretutindenea si incapatoare pentru toti fiii ei. - Miron Cristea
Cărți,multe cărți.
