Observam astazi mai mult ca oricand ca lumea contemporana a pierdut aproape total sensul pacatului. Desi vedem efectele sale distrugatoare, totusi pacatul nu este perceput in adevarata sa dimensiune. Omul zilelor noastre este mereu zbuciumat si nelinistit, prins in mrejele si placerile patimilor, mereu in cautarea fericirii lumesti uitand de scopul ultim pentru care a fost creat si anume preamarirea lui Dumnezeu si dobandirea fericirii vesnice. Folosind rau libertatea cu care a fost inzestrat prin actul creatiei, omul zilelor noastre se complace in pacat ce-l desparte de Dumnezeu si de aceea nu e impacat cu sine, cu semenii, e imprastiat, tulburat, zbuciumat, tot timpul trist si framantat. In Biserica omul afla care este menirea lui pe acest pamant, aceea de a se pregati pentru viata vesnica, afla mijloacele prin care poate sa-si curateasca sufletul, anume Taina Pocaintei. Drumul spre casa parinteasca unde Dumnezeu ne asteapta cu bratele deschise incepe prin constientizarea pacatului si prin hotararea de a nu mai pacatui, dar el nu este lipsit de obstacole.Pe cand in adancul nostru dorim drumul intoarcerii, totusi nu facem pasul izbavitor, evitam spovedania aducand tot felul de justificari, straduindu-ne in zadar sa ne linistim constiinta.
Cărți,multe cărți.
