In exprimarea curenta, "incidentul" este un eveniment neprevazut, a carui aparitie nu a fost anticipata sau, desi a fost prevazuta, nu a fost dorita in considerarea efectului dilatoriu ori dirimant pe care il poate produce in cursul firesc al unei situatii. Ca regula generala, "incidentul" are o conotatie mai degraba negativa, purtand in esenta sa acceptiunea de intamplare neasteptata ori de dificultate, generand o stare de disconfort, de greutate, de efort pentru contracararea efectelor acestuia. Transpus in plan procesual, termenul "incident" semnifica o imprejurare care se produce in cursul unui proces si care poate avea diferite consecinte provizorii ori chiar definitive, in functie de consistenta sa. Astfel, pot fi imprejurari ce opresc temporar procedura, o amana, o complica, o restrang sau o inceteaza definitiv. In plus, unele dintre acestea pot fi simple, iar altele complexe tinand cont de anvergura actelor si masurilor pe care le implica si efectelor pe care le produc asupra derularii procedurii. Intrâun sens mai restrans, prin "incident" se intelege obiectia ridicata de una dintre parti in proces, obiectie ce poate capata felurite instrumentalizari. De observat este faptul ca, in lipsa unei definiri clare si concrete a sintagmei "incident procedural", se genereaza destul de multa confuzie ori imprecizie in incercarea de descifrare a noimei acesteia, conducand chiar la suprapuneri de incadrari in procesul de calificare a unei anumite institutii. Spre exemplu, alin. (1) al art. 124 C. pr. civ. prevede ca instanta competenta sa judece cererea principala se va pronunta si asupra apararilor si exceptiilor, in afara celor care constituie chestiuni prejudiciale si care, potrivit legii, sunt de competenta exclusiva a altei instante. Pentru ca alin. (2) al aceluiasi text sa vizeze in mod exclusiv "incidentele procedurale", fara sa le defineasca. Asadar, o prima posibila concluzie teoretica consta in necesitatea realizarii unei separari stricte si formale intre exceptiile procesuale/aparari si incidentele procedurale, dar si intre exceptiile procesuale/aparari si chestiunile prejudiciale, desi intre ultimele doua categorii par sa existe uneori chiar si suprapuneri, distinctia fiind menita sa realizeze o diferentiere necesara prin raportare la competenta de solutionare a fiecareia. Cu referire, insa, la exceptiile procesuale versus incidentele procedurale, desi art. 124 C. pr. civ. pare a fi destul de rigid in categorisirea distincta a acestora in paliere diferite (aparari versus incidente), se constata, totusi, posibila intersectare a celor doua mecanisme si chiar absorbirea la nivel practic a exceptiilor in categoria generala a incidentelor, atunci cand acestora din urma li se recunoaste semnificatia cea mai larga. Exceptiile procesuale au natura juridica a unor aparari, insa pot fi calificate si drept "incidente procedurale" privite in sens larg, de vreme ce, ca efect al intervenirii lor, cursul procedurii se confrunta intempestiv, dilatoriu ori peremptoriu dupa caz, cu o imprejurare pe care partile nu siâau doritâo. O discutie similara poate comporta si mecanismul de unificare a practicii judiciare constand in pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, eveniment cu potential de influentare a cursului unei judecati, incadranduâse, astfel, notiunii generice de "incident procedural". Ca sa nu mai amintim despre imprejurarile ce se pot ivi pe parcursul unui litigiu ce vizeaza neconstitutionalitatea, neconventionalitatea ori necesitatea obtinerii unei interpretari a dreptului Uniunii Europene, circumstante ce genereaza un potential "incident procedural" prin efectul sesizarii Curtii Constitutionale, Curtii de Justitie a Uniunii Europene ori acordarii prevalentei unor texte din Conventia europeana a drepturilor omului si inlaturarii de la aplicare, in tot sau in parte, a unor texte din legislatia romaneasca, considerate a intra in conflict cu norma din Conventie. Cu toate acestea, fata de dihotomia ce pare a se desprinde din prevederile alin. (1) si (2) ale art. 124 C. pr. civ., urmeaza ca, in incercarea de definire a "incidentelor procedurale" sa consideram ca acestea vizeaza orice posibil eveniment neprevazut, neasteptat si nedorit de natura a influenta sau schimba, uneori decisiv, cursul procedurii, exceptand apararile si exceptiile procesuale ce se circumscriu categoriei generice de aparari procesuale, specifice litigiului si posibil de anticipat de parti spre deosebire de incidentele procedurale a caror intervenire poate avea un element de imprevizibil. Asadar, derularea procesului civil se concretizeaza in efectuarea diferitelor acte procesuale corespunzatoare fiecarei faze, ceea ce reprezinta desfasurarea normala a procesului, cu caracter de continuitate, cu parcurgerea etapelor strict necesare, in ordinea logica si fireasca a acestora. Exista, insa, si cazuri cand procesul civil, datorita ivirii unor incidente, nu se desfasoara in mod normal, in sensul ca fie nu parcurge toate fazele sau etapele sale, fie le parcurge cu intarziere ori, in alte situatii, se finalizeaza fara a mai ajunge sa se epuizeze in mod firesc. De retinut ca incidentele procedurale pot sa apara in orice faza a procesului civil (judecata sau executarea silita), fie ca urmare a disponibilitatii procesuale a partilor, fie in temeiul legii ori a dispozitiei judecatorului. De asemenea, unele incidente procedurale vizeaza competenta instantelor, altele sunt circumscrise procedurii de judecata ori de executare silita, iar altele organizarii judiciare, fiind, asadar, susceptibile de divizare dupa obiectul lor. Din punct de vedere al reglementarii procesual civile, se observa ca art. 123â124 C. pr. civ. realizeaza o distinctie clara, tehnica si riguroasa intre incidentele procedurale si cererile incidentale. Si, tot la nivel reglementar, Capitolul III din Titlul I al Cartii a IIâa a Codului de procedura civila, intitulat "Unele incidente procedurale", vizeaza atat acte procesuale de dispozitie ale partilor: renuntarea la judecata si renuntarea la dreptul pretins, cat si imprejurari precum suspendarea procesului si perimarea cererii. Desi o serie de alte incidente procedurale sunt reglementate de Codul de procedura civila, ele nu au o denumire marginala care sa orienteze interpretul inspre o atare calificare, insa, din ansamblul respectivelor institutii, se desprinde fara tagada natura acestora de imprejurari susceptibile de a amana sau impiedica desfasurarea procesului, cum ar fi: conflictul de competenta, cererea de trimitere a dosarului catre o alta sectie a aceleiasi instante pentru necompetenta functionala, stramutarea, delegarea, prorogarea, abtinerea si recuzarea, repunerea in termen, conexitatea, litispendenta, amanarea judecarii cauzei, perimarea, prescriptia, tranzactia, achiesarea, contestatia privind tergiversarea procesului, inlocuirea executorului judecatoresc, interventia altor creditori, restrangerea executarii, intoarcerea executarii etc. Tot astfel, se intalnesc in procesul civil si incidente nereglementate sub acest calificativ si care privesc diferitele masuri dispuse de instanta si cele care pot aparea cu ocazia executarii lor, precum numirea expertilor, recuzarea acestora, refuzul infatisarii inscrisului, verificarea inscrisului, interdictia sau scutirea de a fi martor, incidente cu privire la nulitatea actelor de procedura etc. Referitor la competenta de solutionare a incidentelor procedurale, art. 124 alin. (2) C. pr. civ. prevede expres ca incidentele procedurale sunt solutionate de instanta in fata careia se invoca, in afara de cazurile in care legea prevede in mod expres altfel. Regula solutionarii acestora de catre instanta investita cu cererea principala isi gaseste ratiunea in necesitatea respectarii principiului continuitatii completului de judecata, astfel de incidente avand natura unor circumstante grefate pe litigiul principal si aflate in relatie de dependenta cu acesta. Aptitudinea instantei de a rezolva incidentele procedurale ce se invoca in fata sa da expresie "competentei sale functionale", fiind elemente circumscrise ori conexe raportului juridic principal dedus judecatii. Prin derogare de la regula mentionata mai sus, exista si incidente procedurale care se solutioneaza de alte instante, cum ar fi cererea de recuzare privind pe toti judecatorii de la o instanta judecatoreasca, cererile de stramutare a procesului civil, delegarea instantei, conflictul de competenta, contestatia privind tergiversarea procesului. Aceste ipoteze se circumscriu tocmai exceptiilor enuntate de legiuitor in partea finala a art. 124 alin. (2) C. pr. civ. In faza executarii silite, specificitatea acesteia face ca incidentele aparute in cursul procedurii executionale sa fie solutionate de instanta de executare, cu exceptia celor date de lege in competenta altor instante sau organe. Asadar, legiuitorul nu exclude posibilitatea exercitarii de catre anumite instante a unor atributii jurisdictionale cu legatura sau cu incidenta pentru faza executarii silite care, insa, exced controlului judecatoresc clasic asupra procedurii executionale cu care sunt investite de regula instantele de executare. Pot fi aduse ca exemplu: emiterea exequaturâului, conflictele de competenta intre birourile executorilor judecatoresti, incuviintarea executarii provizorii, suspendarea executarii provizorii, plangerea impotriva refuzului eliberarii titlului executoriu, intoarcerea executarii, contestatia la titlu, cererea avand ca obiect impartirea bunurilor proprietate comuna pe coteâparti sau in devalmasie. In considerarea tuturor acestor specificitati si circumstante, Revista Romana de Jurisprudenta dedica nr. 3/2022 tematicii generale si generoase a „Incidentelor procedurale in procesul civil”, in anul in care opera si personalitatea profesorului univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu sunt omagiate, trecerea sa in lumea ingerilor constituind un incident pe cat de intempestiv, pe atat de influent si trist pentru cei care lâau admirat, apreciat si iubit. - Profesor univ. dr., judecator Evelina Oprina, Director RRDJ
Cărți,multe cărți.
