Deschide poarta, doamna Poezie,
Am ratacit amar de timp haihui,
Golgotele resemnarii ma imbie
Sa port in palma floarea unui cui.
La usi ostile aproape ca exalt,
Fara sa-mi pese daca-s incuiate,
Intorc docil si-obrazul celalalt,
Insa nu iert cruzimea, din pacate.
Abia cat o scanteie intelesul
Sub pleoapele trase peste gand,
Sa ocroteasca varstelor eresul
Din perioada raiului plapand.
Dramuit de-al clipelor regat
Cu taisul asteptarii strapuns,
Vantura-lume mereu reprimat
De intrebari lipsite de raspuns.
Om bun, deschide pentru-o clipa
Ma pierd de eronate descifrari,
In zborul cu o singura aripa
Prin pulberea din cele patru zari. (fragment din poezia Stimata Doamna Poezie)
Cărți,multe cărți.
