La 100 de ani de la redefinirea ordinii lumii in urma "Marelui Razboi" ce a marcat inceputul secolului al XX-lea, intreaga planeta se afla in valtoarea unei crize mondiale complexe, generata de o stranie pandemie, denumita drept "pandemia de COVID-19". Cadrul institutional si stabilitatea actualei randuieli a lumii par a fi zdruncinate din temelii, prefigurand o noua redefinire a ordinii mondiale pentru proaspatul secol al XXI-lea. In acest context tulbure, experientele si invatamintele istoriei se dovedesc a fi mai pretioase ca niciodata.
Astfel, o analiza a mostenirii Trianonului trebuie sa conduca la o reiterata deslusire si asumare a semnificatiei acelui moment pentru toti, si pentru cei mari si pentru cei mici. Este evident pentru orice om onest ca Trianonul se lasa descifrat numai daca este plasat in contextul altor evenimente generatoare de structuri durabile, tratatele de pace fiind exprimarea codificata a acelor evenimente. Pe de alta parte, este evident ca un asemenea eveniment si expresia lui codificata se propaga in timp prin atitudini, manifestari, decizii datorate actorilor contemporani, adica urmasilor.
Un Trianon neasumat postum de Franta, Marea Britanie sau de America zilelor noastre, adica de puterile care au contribuit decisiv la configurarea trianonica a Europei, si-ar pierde in constiinta postuma pregnanta de mare eveniment al istoriei universale, ceea ce, evident, ar ridica problema coerentei istoriei si cumva chestiunea responsabilitatii in fata istoriei.
Ar insemna ca ceea ce ieri a fost perceput de marii actori ai Europei si ai lumii ca mare eveniment sa treaca, prin capriciul memoriei si prin jocul de interese mici, in categoria evenimentelor irelevante. Sa fie posibila o asemenea fractura a memoriei si deci a mostenirii istorice de la o epoca la alta? Ar fi totuna cu o tradare a marilor vocatii si a istoriei insasi ca dinamism si ca memorie colectiva.
Cărți,multe cărți.
