Aflarea statutului de seropozitivitate reprezintă un risc psihologic deosebit şi antrenează o serie de repercusiuni psihologice. Dacă la aflarea veştii, persoana diagnosticată este în stare de şoc, ulterior, ea va experimenta negarea, apoi depresia, următoarea etapă în acest proces fiind negocierea, constând în găsirea unor modalităţi de rezolvare colaterală a situaţiei. Ultima etapă este acceptarea – persoana acceptă să trăiască cu statutul de seropozitivitate, este o reinvestire în sine. Decodificând cauzalitatea subtilă a îmbolnăvirii, din perspectivă transpersonală şi transgeneraţională, mi-am permis să fac speculaţia de a interpreta cauza îmbolnăvirii clientului (prezentat pe larg în studiul de caz) prin prisma blocării unei imense energii emoţionale, a unui dezechilibru născut din vină sexuală, negarea Eu-lui, critica şi frica teribilă a clientului că nu este suficient de bun pentru împlinirea unor roluri transmise pe filon transgeneraţional… o întrecere nebunească în a-şi dovedi lui însuşi, simultan cu pierderea bucuriei vieţii în această cursă infernală, că nu este bun, până când imunitatea lui nu mai poate sprijini fiinţa.
Cărți,multe cărți.
