Printul Spinilor este primul volum al seriei Imperiul faramitat
La noua ani, Jorg Ancrath si-a vazut mama si fratele omorati in fata lui. La treisprezece ani, conducea deja o banda de delincventi insetati de sange. Pana la cincisprezece ani, vrea sa ajunga rege... Jorg poate sa controleze si viii, si mortii, dar, din toata lumea lui plina de haos, violenta si cosmaruri, se teme de un singur lucru. Daca vrea sa se intoarca la castelul tatalui sau ca sa revendice tronul, trebuie sa se confrunte cu tradari, magie neagra si cea mai mare frica a lui. Va putea cineva atat de tanar sa-si infranga dusmanii care au puteri dincolo de orice imaginatie?
Seria lui Mark Lawrence este o poveste sangeroasa despre tradare, magie si camaraderie, cu un protagonist exceptional, in lupta lui pentru tron si in drumul spre maturizare.
Intunecata si tulburatoare, povestea te va tine cu sufletul la gura la fiecare pagina. Fascinanta! - Robin Hobb
Printul Spinilor merita toata atentia, deoarece contesta traditiile literare si transforma total modelul clasic de trilogie fantasy medievala. - Locus
Din seria Imperiul faramitat fac parte:
? Printul spinilor - Volumul 1
? Regele spinilor - Volumul 2
? Imparatul spinilor - Volumul 3
Fragment din romanul "Printul spinilor. Seria Imperiul faramitat Vol.1" de Mark Lawrence:
"Nimeni nu se mai afla alaturi de mine. Nubanezul fugea, aratandu-si albul ochilor holbati pe fata intunecata. Burlow Grasul arata de parca i se scursese tot sangele din vene. Rike urla ca un copil. Chiar si Makin o luase la sanatoasa, cu masca ororii pe chip.
Mi-am desfacut larg bratele, in mijlocul ploii. Simteam stropii lovindu-se de mine. Nu aveam prea multi ani in spate, dar si eu simteam ploaia ca pe o amintire. Trezea in mine noptile salbatice din Fortareata, cand stateam pe marginea zidului, gata sa ma prabusesc in gol, inecat de potopul revarsat peste mine si provocand fulgerele sa ma loveasca.
- Tatal nostru care esti in ceruri... Tatal nostru care... a pornit sa baiguie Gomst, in timp ce noroiul se apropia din ce in ce mai mult de noi.
Era mistuit de un foc rece, ii simteai flacarile lingandu-ti oasele.
Mi-am tinut bratele deschise si mi-am ridicat fata in bataia rafalelor de ploaie.
- Tatal meu nu este in ceruri, Gomsty, i-am zis. Este in castelul lui, isi numara oamenii.
Mortaciunea s-a oprit, apoi, langa mine. L-am privit in ochi. Erau goi.
- Ce ai pentru mine? l-am intrebat.
Si mi-a aratat.
I-am aratat si eu ce aveam.
Exista un motiv pentru care eu am sa castig acest razboi. Toti cei aflati inca in viata s-au luptat intr-o inclestare care i-a imbatranit deja cu mult inainte ca ei sa se fi nascut. Mi-am ascutit dintii in soldatii de lemn din sala de razboi a tatalui meu. Exista un motiv pentru care am sa castig acolo unde ei au fost invinsi. Iar motivul e ca eu inteleg jocul.
- Iadul, imi raspunse mortul. Am iadul.
Si se scurse in mine, rece ca moartea, ascutit ca o lama de pumnal. Mi-am simtit gura arcuindu-se intr-un zambet.
Mi-am auzit hohotele de ras razbatand prin ploaie.
Un pumnal tinut langa beregata, rece si ascutit, e destul de infricosator. La fel si focul sau streangul. La fel si o naluca batrana, iesita in calea ta pe Drumul Moroilor. Toate astea te pot speria putin. Dar numai pana cand realizezi ce sunt. Sunt doar modalitati prin care poti pierde jocul. Pierzi jocul si ce anume ai pierdut mai exact? Ai pierdut jocul.
Asta-i secretul si ma uimeste ca este numai si numai al meu. Am vazut ce inseamna jocul in noaptea in care oamenii contelui Renar ne-au prins din urma caleasca.
Jan Uriasul a trebuit sa smulga usa din tatani ca sa ne scoata afara. Dar n-a avut timp decat pentru mine. M-a aruncat cat a putut de departe; un petic de pamant acoperit de tufisuri de maces, atat de dese incat oamenii contelui au fost convinsi ca m-am pierdut in noapte. N-au vrut sa ma mai caute. Dar eu nu fugisem. Atarnam acolo, intre spini, si i-am privit cum l-au ucis pe Jan Uriasul. I-am vazut in clipele alea inghetate, in lumina fulgerelor.
Am vazut ce i-au facut mamei si cat timp le-a luat sa o faca. Pe micutul William l-au izbit de o piatra de hotar. Bucle aurii scaldate-n sange. Si recunosc ca William a fost primul meu frate si ca reusise sa ma cucereasca, cu manutele lui grasute si cu rasul lui. De atunci m-am infratit cu multi, chiar si cu d-ai mai rai, ca sa nu duc lipsa de frati. Dar, in momentul acela, m-a durut sa-1 vad pe micutul William faramat asa cum l-au faramat ei, ca pe o jucarie. Ca pe ceva lipsit de orice valoare.
Cand l-au ucis, mama n-a putut sta locului, asa ca i-au taiat gatul. Eram prost atunci, aveam doar noua ani, si m-am zbatut sa-i salvez pe amandoi. Dar spinii ma tineau bine. De atunci am invatat sa apreciez spinii.
Spinii m-au invatat jocul. M-au facut sa inteleg ce aveau inca de aflat toti acei barbati feroce si seriosi, care luptau in Razboiul Sutei. Lasa un om sa joace sah si spune-i ca toti pionii sunt prietenii lui. Lasa-l sa creada ca nebunii lui sunt sfinti. Lasa-l sa-si aminteasca zilele fericite, traite la umbra castelului sau. Lasa-1 sa iubeasca regina. Priveste-l apoi cum pierde tot. "
Cărți,multe cărți.
