Primul pas

Primul pas nu este numai o cronică a campaniei electorale pentru Preşedinţie din toamna anului 2014, ci şi o analiză critică şi constructivă a modelelor de conduită politică manifestate în jocul electoral şi în viaţa publică în general. De asemenea, este povestea unei victorii colective şi autoportretul unui candidat care a adoptat un alt tip de discurs şi de comportament pentru a-şi transmite mesajul şi modelul proprii. Privite retrospectiv şi din interior, evenimentele politice şi sociale care au marcat finalul anului trecut îşi dezvăluie în cartea de faţă atât mecanismele, cât şi tensiunile, aducând la lumină chipul autentic al multor politicieni români. Paginile care prezintă strategiile adversarilor din campanie alternează cu relatări pline de viaţă şi de emoţie despre întâlnirile cu oameni din întreaga ţară şi despre rolul soţiei şi al echipei de campanie într-o iniţiativă care le-a redat românilor speranţa în viitor. „Adversarul meu a aruncat în lupta pentru Cotroceni tot ceea ce învăţase ­într-un partid clădit pe o cultură politică rapace și neprincipială: eschivă, atac la persoană, aroganţă, dispreţ și tupeu. Faptul că pe 22 „În politică, dacă ai greșit, demisionezi, iar dacă ai de ales între a fi mârlan și a câștiga, pe de o parte, și a fi om corect și a pierde, pe de altă parte, eu aleg corectitudinea. Referirile mele la etică și la o etică profesională au fost constante, inclusiv în campanie, și sunt convins că pentru mulţi dintre oamenii care m-au ales acest lucru a fost hotărâtor. Pentru mine este foarte simplu: e felul meu de a fi.“ ❖ „Nu există nicio exagerare în a spune că România a trecut, în toamna anului 2014, printr-un șir de scandaluri politice pe care campania electorală le-a făcut să se vadă în tot derizoriul lor. De la certurile ritualice, televizate, dintre fostul președinte și premier și până la pericolul real ca o putere coruptă să-și adapteze legislaţia pentru a-și menţine poziţia, tot acest șir de nereguli semnala că ne aflam într-un moment-limită. Lucrurile nu erau ireversibile, însă dacă în câteva zile, câte mai rămăseseră până la scrutinul final, oamenii nu înţelegeau că se ajunsese într-un punct critic, democraţia ar fi intrat într-o zonă minată de pericolul feudalizării și al mutărilor discreţionare. Era esenţial ca oamenii să iasă la vot.“ ❖ decembrie 2014, la 25 de ani după Revoluţie, la Palatul Cotroceni nu a ajuns un om politic format în matricea patentată de Ion Iliescu ţine de inteligenţa unui popor care a refuzat să mai fie tras pe sfoară și care a dat o șansă schimbării.“ — Klaus Iohannis