Icsa si Oama primesc un premiu. Bineinteles, premiul este unul neobisnuit, pentru ca daca n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit. Multi dintre noi si-ar dori sa castige un premiu. Dar cati ar vrea sa fie in pielea celor doua personaje care nu-si doresc deloc premiul? Iar cand legea le interzice sa-l refuze, oamenii pot ajunge in situatii limita. Romanul lui Silvian Floarea constituie un spectacol. Un spectacol al vietii noastre de zi cu zi, prezentat de niste personaje cat se poate de obisnuite si in acelasi timp teribil de iesite din comun. Aceasta din urma calitate le este conferita de ganduri si trairi care la prima vedere, dincolo de poveste, o sa-i para cititorului cat se poate de familiare. Dar asta numai la prima vedere. In fond, sa primesti un premiu e un lucru bun, la prima vedere. Si atunci de ce fuge toata lumea de el?
Cărți,multe cărți.
