Elsa Dorval Tofan (pseudonimul prietenei mele din liceu, Cerasela Cretu, emigrata acum 17 ani in Canada, in Quebec), autoarea volumului de versuri Lansare de promisiuni (2018), debuteaza acum in proza cu o surprinzatoare carte de povestiri. Cele mai multe personaje sint femei care, desi cunosc experiente de viata diferite, par sa aiba multe in comun, indiferent daca "actiunea" se petrece in Canada zilelor noastre sau in Romania de dinainte si de dupa comunism. Si asta pentru ca personajul principal e, de fapt, o voce din off, aceeasi in toate secventele, care apartine cuiva cu o dramatic de inalta luciditate, cu umor, (auto)ironie, cu un ascutit simt al observatiei, cu multa empatie pentru frumosii marginali ai societatilor de orice fel. Cineva si transant, revoltat de toata mizeria planetara (la propriu si la figurat), dar si cu o mare disponibilitate de a percepe frumusetea, fragilitatea realitatii mici sau a celei mari. Recunosc vocea: ii apartine fetei destepte si rebele, pe care mi-o amintesc bine, din clasa noastra de la Liceul Unirea din Brasov, promotia 1987, ceea ce ma face sa ii citesc cartea si ca pe o autofictiune, ca pe o confesiune mascata in care sint incorporate o sumedenie de "biografeme" (cum le-ar fi spus Roland Barthes) trimitind nu doar la viata unor personaje, ci chiar la viata acestei scriitoare cu o profunda intelegere a lucrurilor. - Simona Popescu
Cărți,multe cărți.
