Volumul reuneste povestiri din anii ?60, unele dintre ele interzise in Rusia decenii la rand, si ?miniaturi? ? scurte poeme in proza de o forta artistica neobisnuita, care ni?l arata pe Soljenitin drept un observator extrem de atent, un cugetator profund si un creator de imagini surprinzatoare. Preocupat de soarta Rusiei, din trecutul indepartat ca si din prezentul asumat dureros, scriitorul vorbeste despre responsabilitatea pentru memoria culturala, despre libertate, despre bucuria de a trai, dar si despre atitudinea in fata mortii. Toate acestea nu inseamna altceva decat nevoia de identitate spirituala, ceea ce il face pe om sa fie om. Mai aproape de Tolstoi decat de Dostoievski, Soljenitin alege seninatatea raspunsului, nu zbuciumul intrebarii
Cărți,multe cărți.
