Dulceata de caise

Odata cu intoarcerea sa in Rusia dupa cei douazeci de ani petrecuti in exil, Soljenitin scrie, in perioada 1993?1998, o serie de ?povestiri in doua parti?, echilibrate si atent slefuite, cele doua parti ale fiecarui text fiind unite printr?o tema comuna. Sunt marile teme ale literaturii lui Soljenitin: optiunea orala, problema responsabilitatii, compromisul...Personajele sunt plasate in diverse perioade ale epocii sovietice (incepand din anii ?20??30, trecand prin cel de?al Doilea Razboi Mondial si ajungand pana in anii ?90), insa nu de vreo ?demascare? a realitatilor sovietice este vorba, ci de o privire atenta asupra omului ca individualitate. Suntem martori la ascensiuni si decaderi, descoperim constiinte impovarate, vedem indoiala si slabiciunea personajelor atunci cand sunt puse in situatia de a alege. Fiecare om este important, iar deciziile lui nu raman niciodata fara consecinte. Sunt pagini de scriitura insufletita, de o remarcabila forta artistica. Este forta trairilor autentice, care nu pot lasa pe nimeni indiferent.Nascut in decembrie 1918, la doar un an de la Revolutia Bolsevica ce avea sa schimbe cursul istoriei europene, Alexandr Soljenitin este unul dintre cei mai cunoscuti scriitori rusi ai secolului trecut. Originar din Kislovodosk, a fost crescut de mama sa ramasa vaduva, care l-a incurajat in pasiunile pentru istorie si literatura. Desi a studiat matematica la Universitatea din Rostov, stiintele umaniste sunt cele care l-au atras de-a lungul vietii. Daca primele incercari literare au fost facute in Interbelic, abia dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial va incepe sa scrie cartile care l-au consacrat. A luptat pentru Armata Rosie, dar, in 1945, din cauza unor scrisori compromitatoare, a fost acuzat de propaganda anti-sovietica si arestat. A primit 8 ani de munca silnica si a fost purtat prin lagarele comuniste, experienta carcerala devenind definitorie pentru opera sa. Represiunea sovietica a continuat si dupa eliberare, fiind fortat la exil intern, in nordul Kazakstanului. Abia in 1956 a fost exonerat si, cu destul de multe dificultati, a inceput sa publice; pe fundalul politicii anti-staliniste duse de Nikita Hrusciov, in anii ?60 i-au aparut O zi din viata lui Ivan Denisovici si Casa Matrionei. Insa situatia se inrautateste inca o data, Soljenitin intrand in atentia KGB-ului pentru opiniile critice la adresa sistemului comunist. Pierde dreptul de semnatura, urmatoarele carti aparandu-i in Occident; in 1968 sunt publicate Primul cerc si Pavilionul cancerosilor, roman pentru care i se acorda Premiul Nobel doi ani mai tarziu (dar care ii va fi inmanat abia dupa ce paraseste Rusia). In 1973 publica Arhipelagul Gulag, carte ce va zgudui Europa Razboiului Rece si care va duce la intensificarea actiunilor opresive, pana cand, in 1974 este expulzat si i se retrage cetatenia. Se refugiaza mai intai in Germania, in casa lui Heinrich Böll, apoi in Elvetia, urmand sa locuiasca in SUA pana la intoarcerea in tara de origine, in 1994. Continua sa scrie si in exil, printre cele mai cunoscute texte fiind Doua secole impreuna.Moare in 2008, la Moscova, insa ramane o figura centrala a luptei impotriva totalitarismului.