ÎN TIMPURILE DE DEMULT, pe când oamenii încă se mai închinau la idoli urâți, pe intinderea Greciei trăia un neam de păstori care prețuiau lumina și frumusețea. Ei nu se închinau la idoli întunecați, asemenea vecinilor lor, ci și-au plăsmuit zeii lor proprii, frumoși și luminoși. Iar zeii Greciei semănau foarte mult cu oamenii, numai că erau mai înalți, mai chipeși și nu aveau cum să greșească. Monștri care scuipau foc și bestii cu mai multe capete reprezentau tot ce era întunecat și rău. Zeii și marii eroi erau meniți să-i înfrângă. Zeii trăiau pe muntele Olimp, un munte atât de înalt și cu pantele atât de abrupte, încât niciun om nu putea ajunge în vârful lui ca să-i vadă în palatul lor strălucitor. Însă zeii coborau adeseori pe Pământ, uneori în întruchipările lor, alteori luând înfățisări de oameni sau de animale. Muritorii se închinau la zei, iar zeii se închinau la Mama Pamânt. Toți fuseseră zămisliți de ea, căci ea era începutul vieții.
Cărți,multe cărți.
