Dupa un volum de versuri, Strict sambata, si microromanul Abateri simple, Cristina Balanintra in prozoteca editurii cu cateva povesti (auto)ironice, dezinhibate, cinice si spirituale rostite cu instrumentele spumoasei generatii internautice. Feminista si habotnicul (cea mai consistenta dintre prozele volumului) e o savuroasa love story in stil nou. Doi oameni (si doua culturi) comunica prin mesaje si emoticoane („trancanim in fiecare seara, cate-n luna si in stele, ore intregi”), se misca dezinvolt unul in intampinarea celuilalt si se descopera complementari si liberi in marele sat mondial. O fac traversand dezinvolt si pe cont propriu prejudecati, restrictii, spaime si iluzii – „Simt ca niciodata ca pot sa ma misc si ca orice directie as lua e cea corecta. N-am nici o intrebare, imi pare ca le-a trecut vremea, desi n-au avut nici timp sa fie. Irosim cu-atata neatentie suvite groase de minute din acest rau al vietii incat, daca gustul devine deodata savuros, mai are importanta ca incercarea de a sorbi totul ne poate ineca sau strivi?”
Cărți,multe cărți.
