Traducere de Dragos-Ionel JipaIn Poveste de iubire (1998), naratorul intra in pielea unui violator maniac care distruge incet-incet, irepresibil desi animat de cele mai bune intentii altminteri, viata unei femei, torturand-o cu prezenta si agresivitatea sa pana ce aceasta renunta la propria identitate. Ea este o modesta vanzatoare, iar el profesor de engleza, un barbat banal, care la sfarsitul vietii sale va conchide: ?Cu ea am cunoscut singura mea poveste de iubire.? Momentul in care o intalneste in metrou si decide, scurt si hotarat, ca tanara este femeia vietii sale si mama copiilor ce vor veni, declanseaza intreaga drama. Povestea se deruleaza sub semnul persecutiei, supunerii, sadismului si cruzimii. Terorizata de prezenta barbatului, tanara nu gaseste calea de a scapa, lasandu-se supusa. Valoarea romanului, scris cu acea scriitura alba si sadica din Strainul lui Camus, sta atat in neutralitatea naratorului fata de o realitate abominabila, cat si in denuntarea acestei povesti ca simpla poveste: la final, se intrebuinteaza doar conditionalul optativ, ca pentru a spune ca tot ceea ce s-a intamplat pana acum e o fictiune. Aceasta particularitate stilistica denota in acelasi timp diferenta dintre ceea ce oamenii viseaza sa fie dar nu sunt in realitate.
Cărți,multe cărți.
