Romanța Noului-Venit Străinule ce bați la poartă, De unde vii Și cine ești?... Străinule de lumea noastră, Răspunde-ne de unde vii, Prin care lumi trăiși coșmarul nepovestitelor povești Și-n care stea găsiși coloarea decoloratei nebunii?... De unde vin?... De unde pot veni, când ochii-mi, Plini de regrete și tristeți, Par două candele aprinse în cripta morților poeți? Priviți... Sandalele-mi sunt rupte, Iar toga ce mi-o dete-Apollo În noaptea când pornii spre voi Abia-și mai flutură albastrul de-a lungul umerilor goi. Sunt gol Căci calea-mi fuse lungă Și-n calea mea-ntâlnii pe rând Pe toți câți vrură să vă vândă Podoabe noi ce nu se vând, Pe cei ce vrură să vă cânte romanțe noi, Pe cei ce vrură Să vă-ndrumeze spre mai bine [...]
Cărți,multe cărți.
