Tudor Arghezi (21 mai 1880 - 14 iulie 1967), poet, prozator și publicist, una dintre cele mai importante personalități ale literaturii române din secolul al XX-lea, vine, cum a mărturisit chiar poetul, din "lumea țărănească a Gorjului". În copilărie trece printr-o perioadă extrem de dificilă și va debuta la numai șaisprezece ani în paginile ziarului Liga ortodoxă. Apoi, colaborează concomitent la principalele reviste literare și ziare ale vremii, iar la vârsta de 47 de ani, Tudor Arghezi publică primul său volum de versuri, Cuvinte potrivite, a cărui apariție este salutată ca un eveniment de maximă însemnătate pentru lirica românească de către critica literară, în frunte cu G. Călinescu, M. Ralea și Pompiliu Constantinescu. Este ales membru al Academiei Române (1955) și, în același an (1965), este sărbătorit pe plan național, i se decernează prestigiosul premiu Gottfried von Herder prin Universitatea din Viena și este ales membru al Academiei Sârbe de Științe și Litere. „În cartea liricei noastre, începută de Eminescu, poetul Cuvintelor potrivite se așează imediat în prim rang.” - Pompiliu Constantinescu „Ceea ce face geniul arghezian în poezie este aceea de a-și asuma sarcina lumii. El este poetul a toate, frumoase și urâte, văzute și nevăzute, poetice și nepoetice. Estetica lui, formulată în Testament și în numeroase tablete, pornește de la ideea că veninul poate fi transformat în miere și urâtul, mizerabilul, umilul din existență pot rodi în poezie... cultivă religiosul și pune relația dintre om și divinitate într-o formă și cu un dramatism pe care poezia universală n-o mai cunoscuse până la el. Scrie, apoi, poeme agreste sclipitoare și dă țăranului o aură cosmică... el pune geniul verbal în slujba mării poezii.” - Eugen Simion
Cărți,multe cărți.
