Evolutia indelungata, uneori spectaculoasa, a cunoasterii stiintifice nu l-a determinat pe om sa se indeparteze de resursele native, de folosinta imediata, pe care i le-a oferit din totdeauna mediul ambiant. Este de presupus ca, din timpuri stravechi, omul, din instinct, din intamplare sau din disperare, a incercat sa-si aline unele suferinte cu produse ale naturii, printre acestea numarandu-se si anumite plante. Unele dintre ele s-au dovedit a avea efect vindecator. Ca urmare, la inceput prin viu grai, mai apoi pe cale scrisa, cunostintele dobandite s-au transmis pana in prezent.Aceste ipoteze sunt atestate si de atitudinile asemanatoare manifestate instinctual de unele animale bolnave sau ale unor triburi actuale putin evoluate, care utilizeaza plantele medicinale in scopuri tamaduitoare. Importanta plantelor medicinale in dezvoltarea umanitatii este dovedita de prezenta lor in numeroase poezii, picturi, sculpturi, literatura beletristica etc. Progresul stiintei si al tehnologiilor a permis ca plantele medicinale si aromatice utilizate empiric sa fie supuse studiilor biochimice, descoperindu-se noi si noi substante bioactive.