Placerile vietii, un roman scris cu farmecul, intelegerea si umorul caracteristice lui Maugham, este o satira la adresa lumii literare, a parvenitismului si a imposturii intelectuale, valabila oricand si in orice spatiu cultural. Dar autorul nu trage concluzii de ordin moral, nu acuza pe nimeni. Povestea captivanta a ascensiunii unui scriitor provenit dintr-o clasa sociala inferioara si casatorit cu o femeie incintatoare este mai degraba un prilej de meditatie asupra desertaciunii si falsitatii, insa in tonalitatile blind-cinice cu care Maugham si-a cucerit publicul.