Pisicile Razboinice - Volumul 11: Noua profetie. Amurg Un nou episod din universul fantastic al Pisicilor Razboinice Cartea a XI-a descrie cum decurge viata clanurilor de pisici dupa ce se instaleaza pe noile teritorii de pe malul lacului. Seria NOUA PROFETIE surprinde destinul celei mai tinere generatii de pisici, urmasii razboinicilor din primele sase carti. Doua-Picioare – asa cum sunt supranumiti oamenii – au distrus padurea in care pisicile au trait de-a lungul timpului, obligandu-le astfel sa isi abandoneze teritoriile si sa porneasca in cautarea unor zone sigure. In cele din urma, s-au stabilit pe malul unui iaz sub forma de luna plina, inconjurat de dealuri impadurite si de povarnisuri stancoase. Adaptarea la noile conditii creeaza si o multitudine de tensiuni care afecteaza echilibrul clanurilor. Pe de o parte, se contureaza pericole neasteptate de dincolo de umbrele amurgului, iar pe de alta parte se ivesc conflicte din interior. In ciuda tuturor previziunilor, vechii aliati se regrupeaza, raportandu-se unii la altii cu ostilitate. In acest context in care ciocnirile dintre pisici se agraveaza pe zi ce trece, fiicele lui Stea de Foc sunt nevoite sa isi asume decizii extrem de dificile. Practic, hotararile pe care le iau in acest moment al aventurii lor fantastice vor influenta destinul Clanului Tunetului vreme de multe generatii. In plus, fanii seriei vor fi luati prin surprindere si de rasturnarea de situatie produsa de aparitia unui inamic ascuns. Oare membrii clanului vor avea curajul si puterea de a supravietui acestei provocari? Descopera seria Pisicile razboinice . Fragment din cartea "Pisicile Razboinice vol.11: Amurg" de Erin Hunter" "- Iaz de Frunza. Glasul lui Aripa. de Molie era incordat si soptit. Iaz de Frunza s-a uitat imprejur. Aripa de Molie se aplecase sa adulmece puiul cel mai slabit. A ridicat privirea; ochii ei de chihlimbar erau umbriti de durere. - Probabil am intarziat prea mult cu coada-soricelului. E moarta. Iaz de Frunza a mirosit trupul firav, insa Aripa de Molie avea dreptate. Puiul plecase la Clanul Stelelor. Sa aveti grija de ea, s-a rugat Iaz de Frunza. E atat de micuta! Pestisor terminase de baut si urca din nou pe mal. - Sa nu sufli nicio vorba, i-a soptit Iaz de Frunza degraba lui Aripa de Molie, acoperind micutul ghem de blana neinsufletit cu un asternut de muschi. Fratii ei se mai intremeaza pana dimineata si poate se trezeste si Floarea Diminetii, ca sa-i aline. Pestisor, a continuat ea cand micuta pisica neagra s-a cuibarit la loc in muschiul moale, tu si fratii tai ati gasit ceva neobisnuit in ziua in care ati fugit din tabara? Ceva lasat in urma de Doua-Picioare? Ochii lui Pestisor s-au cascat larg. - Stii despre asta? Iaz de Frunza a dat din cap. - L-am vazut si eu. Ati atins lichidul acela lipicios? Cand Pestisor a ezitat, a adaugat: Nu-ti face griji, nu vei fi pedepsita. Puiul negru a mai sovait o secunda. - Bine, l-am atins, a marturisit ea. Am alergat prin el si ne-am jucat de-a lasatul urmelor prin iarba. Apoi ne-am jucat de-a provocarile si i-am zis lui Pietricica sa bea din el. Aripa de Molie a tras aer in piept, contrariata. - Cum ai putut sa ai asa o minte de soarece? - Si a baut? a insistat Iaz de Frunza, reducand-o pe Aripa de Molie la tacere cu o privire scurta. - Toti am baut. Pestisor a strambat din nas cu de gust. A fost scarbos. - Stiti ca din cauza asta v-a fost rau, da? a mieunat Aripa de Molie. Pestisor s-a holbat la ea, consternata. - N-am stiut! - Tocmai de aceea nu trebuie sa atingeti nimic ciudat, i-a spus Iaz de Frunza. Cand veti fi ucenici si veti avea voie sa iesiti din tabara singuri, trebuie sa raportati mentorului vostru tot ce gasiti. Nici macar pe teritoriul vostru nu e totul sigur. Promiti? - Bine, a miorlait Pestisor. Ochii ei s-au inchis si s-au deschis din nou. E totul din vina mea? Iaz de Frunza a scuturat din cap. Pestisor avea destul timp sa se invinovateasca dupa ce afla ca sora ei murise. - Nu, micuto! Mergi la culcare acum. - Nu inteleg cum poti sa fii atat de ingaduitoare cu ei! a suierat Aripa de Molie cand puiul a adormit la loc. Mie imi vine sa-i smulg urechile. Toate necazurile astea... si pisicile care au murit! - Stii ca, nu le-ai face rau cu adevarat, a raspuns Iaz de Frunza. Sunt doar pui. Nu stiau ce fac. Si oricum, nu-i doar vina lor. Probabil ca Floarea Diminetii s-a molipsit de Ia ei, dar restul pisicilor trebuie sa o fi luat-o singure ori poate ca au mancat un vanat bolnav deja. - Stiu, a oftat Aripa de Molie. Dar credeam ca au mai multa minte! A cascat cat au tinut-o falcile. - Esti epuizata, a mieunat Iaz de Frunza. De ce nu te culci si tu? Stau eu de veghe si te trezesc cand luna e sus pe cer. Aripa de Molie a cascat din nou. - Bine. Multumesc, Iaz de Frunza... multumesc pentru tot. S-a retras in vizuina ei de sub radacinile tufei. Iaz de Frunza a aruncat o ultima privire spre pisicile bolnave; toate dormeau linistite, chiar si Laba de Fag. - E bine, i-a soptit ea lui Salcioara. Il veghez eu acum. Tu poti sa te intorci in cuibul puilor, la mama ta. Sa nu uiti sa-i spui ce bine te-ai descurcat. Cu ochii stralucind, Salcioara a plecat capul si s-a repezit sa urce malul. Iaz de Frunza s-a asezat langa ucenicul adormit, varandu-si labele sub ea. Deasupra ei, stelele din Blana Argintie isi revarsau lumina, rasfirate imprejurul discului rotofei, aproape plin, al lunii. Iaz de Frunza a inaltat gand o rugaciune catre Clanul Stelelor, un val de recunostinta pentru ca, in cele din urma, molima din Clanul Raului parea sa fie tinuta sub control. Abia atunci si-a dat seama ca uitase complet de intalnirea cu Pana de Cioara de la amurg."
Cărți,multe cărți.
