Cainele fantoma. Tatanus Piparus

Tatanus Piparus. Cartea I: Cainele-fantoma. O serie noua, fantezista, plina de rasete si boroboate Faceti cunostinta cu Tatanus Piparus, cainele care s-a transformat in fantoma de la Starcross Hall! Familia Piparus locuieste in resedinta Starcross Hall (din localitatea Bartonshire, Anglia), pe care au construit-o stramosii cu 904 ani in urma. Spre deosebire de ei, domnul si doamna Piparus sunt mai saraci decat poetii. In schimb, respecta cu sfintenie vechea traditie a familiei, aceea de a fi dusi cu pluta. Ii preocupa intens intrebarile de genul: „Oare pinguinii au genunchi?” sau „De ce lipiciul lichid nu se lipeste de interiorul sticlutei in care este pus?”. Pe Balustrada din Starcross se organizeaza Campionatul de Tobogan-viteza, iar in gradina napadita de muri se fac sapaturi dupa „comori” vegetale. Cei doi soti au o fata, pe uluitoarea si nemaipomenita Winnie Piparus. Ea si cainele familiei, Tatanus, si-au promis unul altuia ca vor fi BFF (Best Friends Forever). Tatanus o iubeste pe Winnie mai mult decat pe toate rotile de bicicleta si pe toate frisbee-urile din lume. Intr-o zi, batranul Tatanus a inceput sa se simta minunat, de parca ar fi redevenit pui. Cand si-a privit labele, i s-a parut ca sunt un picut cam transparente. Aratau ca si cum ar fi fost facute din vata. Apoi, asezandu-se langa masuta de toaleta a lui Winnie, a observat ca el nu se reflecta in oglinda. Nu i-a luat mult pana sa isi dea seama cum stau lucrurile: murise si se transformase in fantoma. Dar aceasta este cea mai mica problema a lui Tatanus... pentru ca Winnie si minunatii ei parinti trebuie sa se mute din resedinta lor si sa-l abandoneze! Oare Spiritele din Starcross, o adunatura vesela de animale fantomatice, vor putea sa ii ajute pe membrii familiei Piparus sa isi pastreze caminul? Iar Tatanus va reusi sa ramana alaturi de cea mai buna prietena a sa? Fragment din cartea pentru copii "Cainele fantoma. Tatanus Piparus" de Claire Barker si Ross Collins: "A doua zi de dimineata, Tatanus iesi din dulapul cu haine, isi linse labele si isi netezi sprancenele – dupa care se duse direct in curte, se aseza pe labele din spate si se puse, rabdator, pe asteptat. Era o zi de scoala, iar el avea de gand sa isi reia indatoririle. In cele din urma, Winnie iesi din casa, stergandu-si ochii si suflandu-si nasul. Tatanus avea un plan: tot ce trebuia sa faca era sa atraga atentia asupra lui. Avea de gand sa o faca sa il observe. Cat de greu putea sa fie? Winnie deschise portile scartaitoare de fier, iar Tatanus se lua dupa ea. - Doamne, cat sunt de vioi! Zip-ZAP-zip! hamai el vesel, invartindu-se agitat in jurul lui Winnie. Priveste, Winnie, PRIVESTE! Winnie ofta abatuta si pasi pe drumul de pamant care ducea catre statia de autobuz. Tinandu-se dupa ea sub bataia razelor de soare si sperand sa o ajute sa-si aminteasca de zilele de odinioara, Tatanus continua sa-i vorbeasca: - Winnie, iti amintesti de ziua in care mi-am prins capul in borcanul cu muraturi si tu mi-ai spus ca arat ca un astronaut? Hai, sigur iti amintesti asta... Autobuzul scolii se opri in statie, iar usile acestuia se deschisera cu un oftat adanc. - Dar despre ziua in care am salvat un pui de pasare? ii striga el din urma, in vreme ce Winnie se urca in autobuz. Usile acestuia se inchisera. - Winnie! Winnie! Asculta! Winnie, insa, abia apuca sa arunce o privire mohorata pe geamul autobuzului, ca acesta porni din loc, devenind tot mai mic, apoi disparand – odata cu sperantele lui Tatanus. Cainele se lasa cu burta la pamant si incepu sa urle. Tatanus avea mult de asteptat pana la terminarea orelor de scoala, insa ramase, rabdator, in statia de autobuz, scrutand orizontul cu o privire fixa, pana cand, in sfarsit, autobuzul scolii isi facu aparitia de dupa deal, apropiindu-se de Tatanus. Usile acestuia se deschisera, iar Winnie cobori, cu hainele puse neglijent si fluturandu-si ghiozdanul. - Buna, Winnie! Eu sunt! hamai Tatanus plin de speranta. Ai avut o zi buna la scoala? Winnie porni pe drumul de pamant, tinandu-si capul in jos, cu coditele in vant, nestiind absolut nimic de prezenta cainelui-fantoma, care o urma, abatut, la doi pasi departare."