Petre Roman despre opozitie si putere in vremuri de tranzitie, dupa 30 de ani, 1989-2019

Cred ca inceputul acestui al doilea volum de memorii trebuie sa fie o punte intre volumul I, unde finalul povestirilor este in decembrie 1991, dupa debarcarea guvernului Roman, si ceea ce a urmat in destinul istoric al Romaniei. Sunt amintiri pe alocuri dureroase pentru constiinta si memoria noastra morala. Atunci nu mi-a fost foarte clar ca inlaturarea violenta si profund antidemocratica era, in esenta, o lovitura politica, o miscare politica mafiota, cum se spune azi, si in acelasi timp produsa prin instrumente de factura bolsevica. Detaliile acestor cotituri evenimentiale nu sunt simplu de indurat pentru nicio constiinta lucida, martora a acelor momente radicale. Rememorandu-le, mai ales pentru a zidi puntea catre urmarile inlaturarii guvernului meu, imi dau seama ca atunci s-a frant sau, cel putin, s-a impiedicat cursul catre democratie in Romania. Urmarile acestei rupturi le traim si astazi; sunt la fel de vii ca amintirea cauzei lor. Petre Roman