Pestera

Urmand capodoperelor Eseu despre orbire si Toate numele, reeditate de curand in seria de autor dedicata lui Jose Saramago in cadrul colectiei ?Biblioteca Polirom?, Pestera are ca tema opozitia dintre realitatea virtuala, o lume de simulacre creata de societatea postindustriala, si realitatea traditionala a artizanului. O familie de mestesugari, olari din tata-n fiu, traieste si iubeste in umbra Centrului, o constructie tentaculara menita sa le asigure oamenilor fascinati de ea absolut totul, de la produse de consum pana la ?senzatii naturale?: muscatura gerului, mangaierea soarelui, ba chiar sentimentul de a se gasi in pestera din mitul platonic, model abreviat al unei lumi in care intoarcem spatele realitatii, privind halucinantele umbre deformate aruncate pe un zid. Ca si in romanele anterioare ale scriitorului portughez, in Pestera se confrunta doua universuri distincte: unul aflat intr-un rapid proces de extinctie si altul care creste si se multiplica asemenea unui joc de oglinzi, confruntare ce reflecta criza sfarsitului de secol si de mileniu. ?Viata noastra devine din ce in ce mai mult o viata virtuala si nu am trait niciodata in asa masura ca acum in ceea ce Platon si-a imaginat ca este «pestera»: locul unde oamenii stau, privind drept inainte, spre un perete pe care se perinda umbre, confundand aceste umbre cu realitatea.? - Jose Saramago ?Anumiti autori, printre care ma includ, privilegiaza, in povestile pe care le spun, nu istoria pe care au trait-o sau o traiesc (fugind astfel de capcanele confesionalismului literar), ci istoria propriei memorii, cu exactitatile si scaparile ei, cu minciunile ei care sunt in acelasi timp adevaruri si adevarurile ei care nu se pot feri de a fi in acelasi timp minciuni. Daca ma gandesc bine, eu sunt numai memoria pe care o am, si aceasta este singura istorie pe care vreau si pot s-o povestesc.? - Jose Saramago