Perceptii ale Europei si europenitatii in spatiul public romanaesc al secolelor 18-21. Istorii, imagini, idei

„La sfarsitul secolului 18 si la inceputul lui 19, intelectualitatea romaneasca face o adevarata „criza” de constiinta europeana. Primele semne de solidarizare spirituala cu civilizatia, cultura si istoria occidentala cu ideile si valorile sale, cu stilul si conceptia sa de viata dateaza din aceasta epoca. Aspiratia de a pleca „inlauntru” – cum se spunea pe atunci – era directa si invincibila; nevoia de a fi in „Europa”, de a o aduce la noi acasa, acuta si imperioasa. Aceasta notiune magica avea un continut global: admiratie si complex de inferioritate, emulatie si invidie, speranta si revolta, ideal si integrare, dorinta de progres, regenerare si reabilitare. Adevarata mutatie spirituala, moment crucial al istoriei constiintei romanesti si care se confunda cu prima sa faza de modernizare, descoperirea Europei de catre „Luminile” romanesti pune o problema esentiala de istorie culturala si comparata a ideilor.” (Adrian Marino, Pentru Europa. Integrarea Romaniei.