Carte disponibila, dar fara autograful autorului! Intrata intr-un malaxor al semnificatiilor mai mult sau mai putin absurde, dezbaterea pe marginea orei de religie a tinut agenda publica luni bune de zile. si, cu siguranta, va regenera continuturi si dispute inca vreme de acum incolo. Atat vajnicii aparatori ai libertatii copilului de a fi educat, desigur, in grabnic impuse limite invazive (sa nu uitam ca aceleasi personaje au venit deja cu alternative la ora de religie, adica tot ei decid in locul copilului...), cat si Biserica Ortodoxa au iesit in spatiul public cu oameni vocali, care sa faca loc unor deliberari echilibrate si de pe pozitii concrete. Un astfel de om cu replica, cu spirit critic si simt al valorizarii rationamentelor este Pr. Conf. Dr. Constantin Necula. L-ati intalnit, cu siguranta, destul de des in spatiul media, abordand diverse formate publicistice, actionand imperativ si normativ, in multe dintre situatiile de urgenta duhovniceasca (de unde si apelativul Parintele SMURD, sub care mai e identificat in mediul teologic si nu doar). Parte din interventiile pe ora de religie (conferinte publice sau articole raspandite in varii periodice) dau profilul acestei carti. Sunt pagini tonice, distincte, care nu fac, de altfel, decat sa confirme acele trairi de echipa ale unui interval temporal in care o majoritate covarsitoare din Neamul romanesc a spus DA pentru ora de religie! Romeo Petrasciuc Fragment: " Aţi afirmat că au ajuns profesori de religie toţi cei incapabili de hirotonie sau de masterat. De ce aceia care nu sunt capabili să predea religia ar fi buni la hirotonie? Nu am spus asta! Ci am spus că au fost perioade — nu în ultimii 4-5-6-7 ani, dar au fost perioade pe care voi n-aveţi de unde să le ştiţi — în care colegi de-ai mei care nu-şi găseau parohie mergeau să predea religie. Exact ca profesorii de limba română; dacă nu işi găsesc ceva serios, se duc şi predau într-o şcoală. Ca orice absolvent de informatică. Dacă nu găseşte o corporaţie serioasă, se duce să predea un pic în şcoală, să-şi facă mâna, să chinuie nişte copii. Dar asta nu-i mentalitatea mea! Asta-i ce s-a impus în popor şi cum s-a coordonat modul acesta de ocupare a posturilor profesorale. Eu sunt conştient că voi credeţi la fel ca mine: că, dacă s-ar duce cineva la şcoală să-i întrebe pe copii câţi ar vrea să facă geometria, nu cred că ar semna mulţi să facă geometrie. Sau chimie. Sau... chiar limba română! Să ştiţi că, în anumite perioade, fără date literare nici nu puteţi trăi. Sunt conştient! Cum, puteţi trăi făr'ă Baltagul? Care-i primul plagiat ce-lebru al literaturii române? Incomparabil! Fără Baltagul nu există examen, domne! Şi fără Fefeleaga... Generaţia mea, cel puţin, a fost obsedată de Baltagul, de Fefeleaga si de La brusturi. Auziţi ce modele de destindere umană! Nu? Se leagă de religie că le vorbim despre moarte. mă iertaţi, Baltagul tratează cumva vreo problemă despre bunul-gust la casa românului? Fefeleaga este despre lumi-nozitatea din cultura românească... Hai să fim seriosi! Să fim serioşi! Ce ne facem noi dacă nu citim Toamna Patriarhului?Sau cum putem trăi noi fără să citim o chestie despre curvie, pe undeva? Fără un viol... Nu? Noroc cu Rebreanu, că ne-a învăţat cultura ţăranului român, care pupă pământul, curveşte şi omoară ca să câştige. E un model! E un model literar-artistic! Fără el nu putem exis-ta! De ce acolo nu comentează nimeni nimic? De ce? Aş prefera de o mie de ori să ştiu copiii mei citind Chiriţa — în toate provinciile posibile decât să mai fie obsedaţi de cum trebuie să interpreteze Mioriţa, în care fiecare zice ce-l taie capul. Real. Real! Nu spun că moartea ciobanului nu e importantă, dar nu mă defineşte. Nu mă defineşte! Îmi pare rău s-o spun... "
Cărți,multe cărți.
