,,Amintirile ne poartă, de la sine, prin luminile și umbrele nevinovate ale vieții. Orice gust sau miros mă duce cu gândul la tine, dragă copilărie. Aș alerga din nou pe vârfuri sau aș țopăi pentru a te mai îmbrățișa o dată.” – N Marianne Pe cărări româneşti este o alchimie: se ia o fată frumoasă cu ochi de cer, tristeţe şi adâncime sufletească, spiritualitate, erudiţie şi dragoste. Rezultă o scriitură densă. Nu e uşor de citit, nu e uşor de lăsat din mână. E o lirică a umbrei, care, în chinuri, dă naştere soarelui. O experienţă mitologică, amestecată cu trăiri şi concluzii antice, într-o inimă de copilă la fel de curată şi de concisă în a spune vieţii viaţă, apei apă şi morţii moarte. Cartea Mariannei N nu urmează un periplu geografic, ci un itinerar spiritual. Nu colindă munţi şi văi, ci dimensiuni ale umanului. (Em Sava)
Cărți,multe cărți.
