Cand eram adolescenta, mama ? ca orice mama de adolescenta ? ma mustra mereu ca stau cocosata. ?Parca esti o camila!? ? imi spunea, cu iubire, lovindu-ma usor cu palma peste spatele curbat, pentru a-mi obliga pieptul sa iasa inainte. De atunci, camilele mi-au devenit foarte dragi. Le simteam ca pe niste ?rubedenii? indepartate, de care ma leaga fire neprevazute, si in fiecare calatorie a mea in spatii exotice cautam sa ma ?intamplu? in preajma blandelor ?corabii ale desertului?, sa le mangai pe crestet ? daca erau ingenuncheate ? sau chiar sa le incalec, fie si contra unui cost piperat, perceput de cate un localnic sufocat de saracie. Cocotata metaforic in spinarea camilei tunisiene, am vizitat, iata, pentru mine si pentru tine, ?Europa? Africii ? tara desprinsa din istorie si pornita curajos pe nisipurile miscatoare ale Prezentului. Vino cu mine, iti voi face loc pe spatele vehiculului meu bland si-ti voi arata locuri incarcate de Trecut, te voi plimba
Cărți,multe cărți.
