Patriarhul Iustinian Moisescu, un stalp neclintit in vremuri potrivnice

Nascut in data de 5 martie 1910, in satul Candesti, judetul Arges, orfan de razboi, se inscrie la studii la Seminarul Orfanilor de Razboi din Campulung-Muscel (1922-1930), pe care il termina ca premiant. Este ales de Patriarhul Miron Cristea dintre absolventii tuturor Seminariilor din anul acela, 1930, si trimis cu o bursa de studii in Teologie la Universitatea din Atena. In anul 1934 se intoarce licentiat, cu aprecierea „magna cum laude”. Patriarhul Miron Cristea, urmarindu-i vocatia, l-a trimis pe tanarul licentiat in Grecia sa-si continue studiile de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolica din Strasbourg, Franta (1934-1936). A sustinut doctoratul la Facultatea de Teologie din Atena, in anul 1937, cu teza: Evagrie din Pont. Viata, scrierile si invatatura, premiata de Academia de Stiinte din Atena. A fost apoi profesor la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din Bucuresti (1937-1938), la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Varsovia (1938-1939), profesor titular de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernauti-Suceava. In anul 1946 a fost transferat ca profesor la Facultatea de Teologie din Bucuresti, iar din anul 1948, la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti. Astfel, teologul Iustin Moisescu s-a evidentiat de-a lungul intregii sale vieti ca fiind un om cu o cultura temeinica si vasta. Eleganta si eruditia sa academica erau rodul unei vieti dedicate studiului, fiind, ca profesor, mitropolit si patriarh, o personalitate cu o solida formare universitara de tip occidental, dar folosind ca baza teologia Sfintilor Parinti. - Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane