Studierea fenomenului neoreligios dateaza de mai putin de o jumatate de secol. Anii '60 - '70 ai secolului trecut s-au constituit in debutul unei noi discipline in arealul istoriei religiilor lumii: studiul noilor miscari religioase. Indiferent ca erau de inspiratie crestina sau necrestina, aceste noi miscari au tras semnalul de alarma privind anumite mutatii semnificative la nivelul mentalului religios. Nu exista biserica sau religie traditionala care sa nu fi fost afectata, mai mult sau mai putin, de aparitia noilor miscari religioase. Sentimentul religios, ca si planul identitar al oamenilor, a inceput sa se transforme, sa evolueze, sa se deplaseze de la o societate la alta, de la o generatie la alta. Astazi, fenomenul neoreligios priveste zeci si sute de milioane de persoane din intreaga lume. In Romania, neoreligiile sosesc din Occident, dar multe dintre ele poarta amprenta si influentele multor religii orientale. Penduland intre sincretism si eclectism, multe din noile religii se constituie intr-un amalgam confuz de idei, doctrine si practici. In acest sens, un foarte concludent exemplu il reprezinta America de Sud, India si Africa, unde populatia, in cea mai mare parte a ei increstinata, pastreaza totusi influentele magico-religioase ale religiozitatii precrestine.
Cărți,multe cărți.
