Romanii nu sunt un popor al nimanui, care vin de nicaieri si merg niciunde, cum au mai spus si scris anumiti istorici improvizati. Poporul roman si‑a faurit institutii si state deasupra acestor institutii, a aparat specificul civilizatiei europene. S‑a afirmat de timpuriu si a fost recunoscut ca popor romanic, membru al latinitatii europene, dar ca singurul popor romanic situat in Orientul Bizantin, cu biserica organizata dupa model bizantino‑slav si cu limba slavona ca instrument de comunicare al cultului, al cancelariilor si al culturii scrise a elitei. O mare parte din aceste caracteristici medievale au fost transmise lumii moderne si nu numai atat: lumea moderna romaneasca s‑a cladit pe pilonii civilizatiei medievale. Etnia romaneasca, limba romana, traditiile si obiceiurile, credinta si felul de rugaciune, o parte din „dregatoriile“ noi, organizarea teritoriala, judecatile si prejudecatile privitoare la popoarele din jur si multe altele s‑au perpetuat si dupa Evul Me
Cărți,multe cărți.
