Conceput in maniera initiata de Durrell la finalul anilor ?50, cand personajele isi pasau rolul evocarii din perspectiva proprie, romanul lui Balaita creioneaza in plus tipologii rafinate, lanseaza intrebari si nelinisti vitale, autorul intrand in mecanismul nebuniei, al intamplarii si al fabulosului. Lumea pare sa se reconstruiasca pe fundalul unui targ cenusiu, viata si moartea isi confunda limitele, iar cuvantul (care candva dadea viata) isi redimensioneaza virtutile. Ceea ce pare o gluma - prezicerea aparent ludica de catre Antipa a mortii celorlalti - se dovedeste inceputul profetiei absolute, al propriei iesiri din lume.
Cărți,multe cărți.
