Operatiunile grupului oriental slovac si legatura cu grupul de nord roman 1919

Operatiunile grupului "oriental" slovac ("General Hennocque") si legatura cu grupul de nord roman - 1919. Culegere de documente Prin izvoarele cartii de fata, cei doi autori, dr. Laurentiu Batin si dr. Cornel Tuca, demonstreaza ca istoria nu este poveste, ci viata reala. Putina lume din Romania (si mai putina din strainatate) stie ca, pentru romani, Primul Razboi Mondial nu s-a incheiat in 1918, ci abia in 1919, dupa ce Armata Romana a fost obligata sa apere de agresiune fruntariile noastre apusene, adica decizia definitiva a Marii Adunari Nationale, din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia. Si mai putina lume, grabita si superficiala, de astazi, stie ca atunci, in 1919, Regatul Romaniei, prin destructurarea Republicii Sovietice Ungaria, a oprit energic extinderea bolsevismului (comunismului de tip sovietic) spre centrul Europei. In fine, abia daca o mana de istorici mai stiu ca atunci, in acele luni fierbinti, din martie pana in august, ale anului 1919, Armata Romana si mai exact Grupul de Nord roman a colaborat, pentru oprirea si infrangerea "pecinginii rosii", cu Grupul "Oriental" slovac al Armatei Cehoslovace. Documentele publicate dateaza tocmai din acele luni - martie-august ale anului 1919 - si lamuresc in multe privinte conflictul militar din acea zona din nordul Romaniei, estul Cehoslovaciei si Ungaria rasariteana, adica inclestata confruntare dintre armatele cehoslovace si romane, pe de o parte si cele bolsevice ungare, pe de alta. Ca prolog al documentelor propriu-zise,volumul contine o analiza pertinenta a continutului inscrisurilor publicate, inclusiv cu menirea de a atenua accentele de pronuntat subiectivism din momentul intocmirii lor de catre emitentii in cauza. Dupa acest ghid de intelegere si de receptare a marturiilor de fata, autorii sunt convinsi - pe buna dreptate - ca ele, ca izvoare de prima mana, perfect contemporane cu evenimentele, pun la indemana celor interesati un set valoros de informatii asupra operatiunilor militare din vara anului 1919. Laurentiu Batin si Cornel Tuca fac aici opera de istorici-cercetatori, adica fac "ancheta" - cum ar fi spus Herodot - demonstrand receptorilor volumului ca istoria nu este nici legenda si nici mit, ca nu este eseu lejer si nici constructie artificiala a mintilor noastre, ci viata traita si experienta acumulata de viata. Meritul lor este restituirea catre noi a surselor de acum mai bine de un secol, dar si explicarea profesionista a acestor surse. Explicarea nu este insa exhaustiva sau fastidioasa, ci decenta si echilibrata, lasand viitorilor cercetatori misiunea de reconstituire a intregii fresce omenesti de atunci. Cu asemenea lucrari, in ciuda detractorilor, a deconstructivistilor, a postmodernistilor etc., dornici sa destructureze disciplina numita istorie, aceasta ramane ceea ce trebuie sa fie, adica memoria colectiva a omenirii. Pentru romani, cartea ilustreaza o pagina de demnitate nationala, prin care poporul acesta si Romania pot privi lumea si valorile ei cu fruntea sus. (Ioan-Aurel Pop, Presedintele Academiei Romane)