“In cultura romaneasca, Odiseea s-a bucurat din partea traducatorilor de un mai sustinut interes decat cel aratat Iliadei, a carei prima talmacire demna de acest nume e a lui G. Murnu, tiparita la Budapesta in 1906. Poate pentru ca destinata unei mai lesnicioase raspandiri, poate pentru ca mai putin intinsa, Odiseea a ispitit in schimb un mai mare numar de interpreti, incepand cu vornicul Alecu Beldiman la inceputul veacului al XIX-lea si sfarsind cu Eugen Lovinescu, a carui versiune – reeditata in mai multe randuri – a aparut in prima editie in 1935. Intre aceste doua limite de timp se situeaza – in ordine cronologica – traducerea in proza a lui Ion Caragiani, adaptarea versificata a lui Simeon P. Simon, traducerea in endecasilabi a lui G. Murnu si traducerea in hexametri a primelor 12 canturi de Cezar Papacostea.” D. M. Pippidi
Cărți,multe cărți.
