„Pentru forţa morală cu care a continuat marea tradiţie a literaturii ruse.“— Motivaţia juriului Premiului Nobel În noiembrie 1962 revista Novîi Mir publică un text literar care avea să schimbe pentru totdeauna chipul Uniunii Sovietice: O zi din viaţa lui Ivan Denisovici. Autorul lui – un profesor de matematică trecut prin experienţa gulagului, Aleksandr Soljeniţîn. Cel care avea să devină vocea milioanelor de oameni prizonieri în propria ţară şi cronicarul calvarului pe care aceştia l-au avut de îndurat. În O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, această voce se face auzită pentru prima oară. „Regimul din Rusia nu a putut supravieţui decât instaurând teroarea. Trebuie să înţelegem că vindecarea unui popor nu se poate înfăptui decât dacă fiecare îşi va asuma vina pe care o are.“ — ALEKSANDR SOLJENIȚÎN, interviu publicat în Der Spiegel, în iulie 2007 Ziua începe la 5 dimineaţa. Geamurile sunt căptuşite cu gheaţă de două degete grosime şi baraca e albită, pe dinăuntru, de promoroacă. Ivan Denisovici se trezeşte în sunetele unui ciocan lovit de o bucată de fier. Între deşteptare şi stingere, viaţa e o continuă aventură: o serie de probe, de „munci“ pentru care ai nevoie de rezistenţă, de curaj şi de noroc. Dacă scapi de carceră, dacă nu te îmbolnăveşti, dacă reuşeşti să-ţi ascunzi câte o bucată de pâine sau câte o unealtă, dacă nu devii turnător şi nici „şacal“, ai trecut încercările. Ivan Denisovici trebuie să le treacă de 3 653 de ori...Veţi citi cartea în câteva ore. Veţi trăi în ea. Veţi fi prizonieri o zi întreagă într-un lagăr din Siberia. Veţi supravieţui: va fi o zi senină, aproape fericită.
Cărți,multe cărți.
