Noul Cod de procedura civila - comentat si adnotat (vol. I - art. 1-526 si vol. II - art. 527-1.134), sub coordonarea dlui prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu, presedintele Comisiei de elaborare a proiectului Legii nr. 134/2010, si a dlui prof. univ. dr. Marian Nicolae, membru al aceleiasi comisii, este o lucrare completa, practica si explicativa care asigura "cheia" interpretarii, cunoasterii si aplicarii corecte, unitare si juste a noii reglementari procesuale civile, reglementare care constituie totodata dreptul comun (ius commune) pentru orice alte materii procesuale, cum sunt procedura contenciosului constitutional, a contenciosului administrativ general, a contenciosului fiscal ori a contenciosului penal si contraventional, dupa caz. Scris de un colectiv format, in mare parte, din membrii comisiilor de elaborare a proiectului Noului Cod de procedura civila si a proiectului legii pentru punerea in aplicare a acestuia, cel de-al doilea volum, cuprinzand art. 527-1.134 (Procedura necontencioasa judiciara, Arbitrajul, Executarea silita, Proceduri speciale, Procesul civil international), ofera prima viziune analitica, integrala si integrata a noilor reguli de procedura civila si reprezinta, indiscutabil, un instrument de lucru indispensabil pentru orice teoretician si practician al dreptului, inclusiv pentru studentii, masteranzii si doctoranzii in drept civil, procesual civil sau public, dupa caz. Fragment din volum: "Art. 541. Notiune (1) Arbitrajul este o jurisdictie alternativa avand caracter privat. (2) In administrarea acestei jurisdictii, partile litigante si tribunalul arbitral competent pot stabili reguli de procedura derogatorii de la dreptul comun, cu conditia ca regulile respective sa nu fie contrare ordinii publice si dispozitiilor imperative ale legii. Comentariu 1. Noul Cod de procedura civila ofera o definitie a arbitrajului, surprinzand principalele caracteristici ale acestuia: natura privata, natura hibrida - conventionala si jurisdictionala - a arbitrajului, mijloc alternativ de solutionare a disputelor. 2. In ceea ce priveste natura privata, arbitrajul reprezinta, asa cum s-a aratat in doctrina, o exceptie partiala de la regula conform careia infaptuirea justitiei este un "monopol al statului". In societatea moderna, rolul de a infaptui justitia si l-a asumat statul. Faptul ca justitia este monopolul statului implica doua consecinte: a) nicio alta autoritate in afara instantelor judecatoresti legal instituite nu poate infaptui justitia prin pronuntarea unor hotarari care sa se bucure de autoritatea lucrului judecat si de forta executorie. In acest sens, art. 126 alin. (1) din Constitutie prevede ca justitia se realizeaza prin inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege; b) statul este obligat sa imparta justitia atunci cand se solicita acest lucru. Judecatorul care a fost investit cu solutionarea unei cereri nu poate refuza judecata. Potrivit art. 5 alin. (2) NCPC, niciun judecator nu poate refuza sa judece pe motiv ca legea nu prevede, este neclara sau incompleta. Bineinteles ca este ideal ca judecatorul sa solutioneze cauza cu care a fost investit in temeiul unui text de lege al carui continut sa fie neechivoc si perfect aplicabil situatiei de fapt ce caracterizeaza speta, insa, chiar daca legea prezinta neclaritati sau lacune, judecatorul este obligat sa recurga la interpretarea legii, la analogia legii sau a dreptului, tinand seama de toate circumstantele cauzei si de cerintele echitatii."
Cărți,multe cărți.
