Filosofia timpului are o istorie lunga,dar nu si glorioasa. Autorii antici si medievali s-au lamentat adeseacu privire la specificul bizar al subiectului lor de studiu, fara sa se straduie sa elucideze aspectele pe care se bazeaza aceasta observatie. In opinia mea, motivul acestui progres lent nu este caracterul paradoxal al timpului, cum se sugereaza adesea, ci faptul ca predecesorii nostri nu dispuneau de instrumentele necesare pentru a aborda chestiunea. La fel ca in cazul ingrijorarilor legate de specificul infinitului, care au fost solutionate abia in secolul al XIX-lea, cred ca o explicatie satisfacatoare a specificului timpului necesita resurse ale logicii moderne de care predecesorii nostri nu dispuneau. Cartea aceasta propune o teorie modala a timpului. Teza sa centrala este faptul ca momentele temporale sunt mai semanatoare cu lumile posibile din logica modala decat cu locurile. Daca explicatiile rivale spatiale ale timpului pot fi formulate in cadrul unei logici standard, prin extensiune, teoriile modale iau de obicei forma unei logici temporale care explica detaliat distinctiile temporale in termenii operatorilor temporali, primitivi sub aspect conceptual.
Cărți,multe cărți.
