Morminte tumulare la Dunarea de Jos in secolele 5-3 a. Chr.

Daca populatiile din Peninsula Balcanica ar trebui sa-si aleaga astazi o emblema comuna, expresiva pentru peisajul lor natural, cultural si istoric, movilele antropice, mai mari sau mai mici, raspandite pe culmile deluroase ori pe terasele inalte ale apelor in tot spatiul din stepele Bugeacului pana la Marea Egee, s-ar putea regasi cu tot dreptul printre cele mai adecvate optiuni. Nu doar ca sunt numeroase, de ordinul zecilor de mii, dar in anumite regiuni, cum este Dobrogea, ele au devenit chiar peisajul. Nici nu ne-am putea inchipui drumurile spre mare fara acele orizonturi ondulate despre care Oreste Tafrali nota in 1927, referindu-se la Mangalia, ca reprezentau „un des plus beaux et des plus étranges paysages de la Dobroudja meridionale”