Mintea. O scurta introducere in filosofia mintii

Filosofia mintii este unica printre subiectele filosofice contemporane, scrie John Searle, prin aceea ca, in ansamblul lor, cele mai renumite si influente teorii sunt false. Considerat unul dintre cei mai eminenti ganditori ai lumii, Searle demonteaza aceste teorii, oferindu-ne, intr-un stil comprehensibil si alert, o introducere in teoria mintii. Porneste de la expunerea celor douasprezece probleme ale filosofiei mintii ? reunite sub titlul Descartes si celelalte dezastre ?, probleme la care revine pe tot parcursul volumului, pe masura ce clarifica subiecte ca materialismul, constiinta, problema minte-corp, intentionalitatea, cauzarea mentala, liberul arbitru si sinele. Mintea reprezinta o introducere surprinzator de directa si antrenanta intr-unul dintre cele mai provocatoare domenii ale filosofiei. In celebrul enunt al lui Descartes «gandesc, deci exist», la ce se refera persoana intai singular? Descartes nu se refera, cu siguranta, la corpul meu, ci la mintea mea, substanta mentala care constituie acel eu esential. Avem acum un motiv intemeiat pentru a presupune ca dualismul cartezian nu este o descriere acceptabila din punct de vedere filosofic a naturii mintii. Dar aceia dintre noi care respingem dualismul trebuie sa mai raspundem la o intrebare serioasa: ce este, mai exact, sinele? Ce fapt referitor la mine ma face sa fiu eu? Voi incerca sa depasesc vocabularul si ipotezele si, in acest fel, imi propun sa solutionez sau sa inlatur problemele traditionale. Dar, odata ce am realizat acest lucru, subiectul, filosofia mintii, nu ia sfarsit: el devine mai interesant. [?] Cele mai multe dintre introducerile generale la acest subiect se refera doar la Marile Intrebari. Acestea se concentreaza, in principal, asupra problemei minte?corp, acordand totodata o oarecare atentie problemei cauzarii mentale si, intr-o mai mica masura, problemei intentionalitatii. [?] In mod specific, mie mi se pare ca trebuie sa ne axam pe intrebari despre structura detaliata a constiintei si semnificatia ultimelor cercetari din neurobiologie cu privire la acest subiect. - John Searle Multe dintre intrebarile filosofice din toate timpurile au avut in centrul lor natura mintii. In istoria filosofiei au fost formulate multe ipoteze si chiar teorii despre modul in care percepem lucrurile, relatia dintre minte si corp, ce ne face constienti, ce sunt ideile si cum de stim cine suntem. Aceasta lucrare vorbeste despre toate acestea si ceva mai mult. John Searle, profesor de filosofie la Universitatea Californiei, construieste o filosofie a mintii intr-o maniera lucida si patrunzatoare pe ruinele acestor teorii, pe care initial le introduce cititorului si le explica, iar apoi le arunca in aer. Searle are convingerea ca ideile lui Descartes si dualismul au dus pe un drum gresit felul in care gandim si astazi despre minte. El discuta principiul cauzalitatii al lui Hume, apoi analizeaza, fara a abandona spiritul critic, teorii moniste si materialiste, expunandu-le limitele in intelegere si incapacitatea de a se adecva la realitate. Isi construieste propria teorie pas cu pas, regandind intr-un mod foarte original si provocator fiecare aspect al mintii - experienta senzoriala, constiinta, liber arbitru, cauzalitate, inconstient, identitatea de sine etc. - si oferind exemple din psihologie si neurologie. Pe alocuri stilul cartii nu e lipsit de umor, dar meritul sau cel mai mare este ca reuseste sa dezvaluie mintii cititorului o perspectiva cu totul noua, sa il educe intr-un stil de gandire ce va influenta modul in care va percepe de acum inainte orice aspect al realitatii. De la micile frustrari provocate de modul abrupt in care Searle ne contrazice uneori propriile convingeri despre minte si dualism, la satisfactia descoperirii unei noi intelegeri - mai profunde, mai stabile - a realitatii propriei noastre existente, cititorul pasionat de filosofie, si nu numai, descopera in acest text o lectura provocatoare si originala. - Gabriela Deniz