Cel de-al doilea volum tratează manuscrisele slavone din colecţia Muzeului Naţional de Artă al Romaniei. Aceste manuscrise sunt de diferite redacţii: slavona medio-bulgară, medio-sârbă, slavo-română, ruso-ucraineană sau rusă. Un aspect interesant al culturii scrise româneşti a fost momentul apariţiei traducerilor cărţilor de cult, fie manuscrise, fie tipărite. Este menţionat cu unul dintre cele mai valoroase manuscrise Tetraevanghelia scrisă şi pictată la Mănăstirea Neamţ de către renumitul Gavril Uric, întemeietorul şcolii moldoveneşti de miniatură. Foarte interesantă este părerea cum că motivele decorative întrebuinţate de Gavril uric în împodobirea manuscriselor ar fi de origine sud-dunăreană „acest tip de decoraţie fiind frecventă în arta sârbă a Evului Mediu“. În continuare este notată o posibilă asemănare stabilită de specialişti între tetraevangheliile moldoveneşti şi Tetraevanghelia tipărită în 1512 de călugărul sârb (Muntenegru) Macarie. Concluzia ar fi că tiparul macarian ar fi inspirat de manuscrisele lui Uric. Autoarea trece şi dânsa sub nota prudenţei afirmaţia referitoare la inspiraţia tipăriturii macariene din manuscrisele lui Uric. O alta notă interesantă a doamnei Tugearu este aceea că în colecţiile Muzeului Naţional de Artă a României se păstrează o ediţie de lux a Tetraevangheliei tipărite în 1512 pe pergament şi colorată de mână.
Cărți,multe cărți.
