Medicina povestita despre inima ta

Suntem printre primele locuri in Europa la boli cardiovasculare si implicit mortalitate prin aceasta cauza. Vedem explozie in obezitate, sedentarism, stress. Vedem alimentatie haotica, probleme cu somnul, depresii adanci, izolari. Vedem cazuri de infarct miocardic acut la varste tot mai tinere. Cum procedam? Continuam asa sau decidem ca e timpul sa facem unele schimbari, pentru noi si cei din jurul nostru? Sa zicem, optimist, ca alegem schimbarea. Avem nevoie de un ghid care sa ne invete cum sa ne mentinem sanatatea in ansamblu, cum sa nu cadem in capcane, cum sa ne ferim de fake news, cum sa recunoastem din timp unele afectiuni, cum sa procedam in situatii de urgenta. Acest ghid scris pe intelesul tuturor se numeste Medicina povestita, gandit ca o serie deschisa cu un volum general, apoi cu alte carti pentru sanatatea inimii, creierului, femeii, copilului, atat de utile in zilele noastre! Traim intr-o era caracterizata prin acces usor la informatie. Oricine intra pe internet si citeste orice, dar am vazut cum pe internet se propaga informatia falsa, miturile, povestile inventate de unii ca sa sperie populatia, recomandarile care n-au nicio legatura cu medicina adevarata, sfaturile pe forumuri, leacurile miraculoase departe de orice adevar stiintific si dovada certa. O contramasura aici era necesara, chiar salutara. Mi-am dedicat mare parte din timp educatiei medicale, scriind pe paginile de Facebook, fondand Leapsa de Sanatate, mergand pe la radio sau televizor. Am peste 13 ani de pregatire medicala si cred ca proiectele mele sunt deosebit de importante, mai ales cand vrem sa reparam o educatie atat de deficitara. Dar, dincolo de toate neajunsurile, inca mai cred ca putem schimba ceva in bine. A doua carte din seria medicina povestita e despre inima ta. Chiar asa se cheama, Despre inima ta. Contine informatii despre preventie, afectiuni, urgente, semnale de alarma, toate explicate simplu si impletite cu povesti cu pacientii mei, de la care am invatat multe. V-o recomand cu caldura. Inima, nascuta inainte chiar langa creier, coboara usor spre piept si ramane sa bata acolo, lovind toracele cu varful ei. De regula tot bate si nu-i raspunde nimeni. Nu-i deschide nimeni usa sa-i spuna da, draga inima, te ascult. Spune-ti oful sau, mai bine zis, ofurile. Te ascult. Spune tot ce ai pe suflet. Dar nu, ea ciocane incontinuu si degeaba. Daca i-am raspunde, fiecare dintre noi, deschizand si o portita, cu doi milimetri doar mai mare decat conturul ei, sa iasa fara probleme, am vedea-o cat e de nebagata in seama, singura, suferinda. Iar de acolo ni se trag multe altele. Am scris aceasta carte ca o impletitura intre medicina explicata simplu si povestile care graviteaza in jurul inimii. Sper ca cititorul sa o parcurga cu drag si, cand trage linie, sa ramana cu informatli pretioase, dar si cu un efect aproape terapeutic, de linistire si asezare un pic altfel in raporturile cu propria viata. Ar fi mare lucru. - Vasi Radulescu Fragment din cartea "Medicina povestita despre inima ta" de Vasi Radulescu: "Am pus cativa pasi spre inima salonului in care se tratau inimi, observand toate cazurile grave de acolo. Erau oameni cu familii, copii, nepoti, prieteni. Aveau zeci de decade in spate. Unii cu insuficiente cardiace, cu tulburari de ritm, cu pneumonii grave, cu anevrisme, cu fel de fel de grozavii pe care le stiam pe dinafara din carti, dar eu nu le aveam, eu eram sanatos, ma rog, cel putin pur fizic. Acesti oameni trebuiau cumva sa fie facuti bine si sa se intoarca. in familiilor lor. Sa li se amelioreze insuficienta cardiaca, sa li se dezumfle picioarele, sa li se restabileasca ritmul normal, sa li se extraga lichidul din plamani, sa li se elimine infectiile. Cu totii erau transformati de boala, cu fetele suferinde, cu apetit mic de vorba, imobilizati in pat. Unul era chiar in coma, cuplat la un ventilator mecanic, aparat care preia functia plamanilor pentru o perioada de timp. Iar eu am luat frontal aceasta suferinta a tuturor, chiar acolo, in centrul salonului special. Era sa ma prabusesc. Mi-am zis ca nu voi putea niciodata sa fac fata intr-o asemenea atmosfera, sa raman ferm pe pozitii, sa rezolv cazurile grele, sa restabilesc echilibrele, mai ales la nivel de inima. Inima mea suferea cumplit printre toate celelalte inimi. Eram vulnerabil. Primele luni mi-a fost teribil de greu, chit ca aveam langa mine un medic primar care lua deciziile, ma ajuta mereu, imi explica niste mecanisme pe care nu le intelegeam. Am vrut sa renunt. Cand am vazut ca oamenii mai si mureau acolo, ca nu toate luptele erau castigate, mi-a venit sa evadez, sa alerg pana in parcul de peste drum de spital, sa arunc halatul, sa-mi vad in liniste de viata mea, departe de moarte. Dar nu aveam cum sa stau departe de moarte."