Manejul spaniol

Într-un orãşel aragonez, Huesca, asupra cãruia planeazã încã fantasmele celui de-al Doilea Rãzboi Mondial şi ale Rãzboiului Civil, se dezvãluie treptat iţele unei complicate plase de intrigi şi comploturi ce unesc şi dezbinã, pe rând, guvernarea civilã, clerul şi saloanele lumii mondene. Carlos Sanchez, fiul cârciumarului din oraş, atins de o misticã nebunie care îl face sã se creadã alesul Domnului, devine miza, ţinta şi, într-un final, victima acestor jocuri de putere. Într-un crescendo atent construit, Michel del Castillo ne poartã printr-o vastã tragicomedie ecleziasticã şi civilã, în care micul perimetru urban — Huesca — devine o metaforã a spaţiului ideologic, a Spaniei eterne, punctul de întâlnire a axelor temporale şi intereselor sociale. Manejul spaniol, publicat în 1960, aduce, dincolo de accentele satirice îndreptate spre ipocrizia unei lumi încã zguduite de Rãzboiul Civil, o dureroasã meditaţie asupra destinului unei ţãri prinse între nesiguranţa prezentului şi neacceptarea trecutului. „Michel del Castillo pare condamnat sã strãbatã la infinit un câmp de ruine. Sã rãscoleascã printre dãrâmãturi pentru a smulge, iar şi iar, fragmente din viaţa sa. Sã le reuneascã, sã le coasã la loc, pentru a alcãtui un autoportret cât de cât complet. [...] Greu încercat pânã în strãfundurile fiinţei sale, Michel del Castillo a ştiut sã rãmânã în picioare. A continuat sã meargã înainte.“ Jean-Pierre Tison, Lire, mai 1998